Am început să pun un punct în loc de trei. E o nouă expresie de a fi, e cea a realității.

Realitatea e prea dură pentru a fi ”îndulcită” cu cele trei de suspensie. E o simplă constatare venită din experiență, de care apropo ne tot împiedicăm.

Viața e o așteptare îndelungată, iar punctele de suspensie fac aceste așteptări infinite. E mai greu, dar mult mai responsabil să pui punct.

Dezamăgirilor,dorurilor, amintirilor, iubirilor, experiențelor, încercărilor, ezitărilor, trăirilor, prieteniilor,  regretelor și speranțelor, în mod normal, tot punct ar trebui să le pun?