Un cuib de amintiri…
Îmi sunt rupte amintirile. Sunt niște ramuri uscate, numai bune de foc. Înțeleg că îmi va fi dor, așa că mi-am adunat vreasc cu vreasc, legîndu-le cu fire de lacrimi și presărînd nostalgii. Am strîns un cuib pentru ca păsările dorurilor să aibă unde-și încălzi speranțele iernatice. Îl port cu mine, nu ca pe o povară. De data asta sunt mai calmă și rațională, fiindcă pe toate le depozitez în “cuibul amintirilor”.
Nu e rau scris. Nu ai un stil infect ca mult altii. La inceput scriam tare mizerabil, ma exprimam gresit. Datorita profesorului de limba romana am devenit in 5-6 ani olimpic. Da e ceva cu ce pot sa ma laud! Iar datorita sloturilor (sloturi-online.com), am agonisit asa incat doua vieti sa am no sa reusesc sa irosesc.
Mi-a palcut titlul:”Un cuib de amintiri…”, m-a facut sa-mi aduc aminte de niste lucurui cu adevarat importante.
Mă bucur mult pentru apreciere și sper că mai vizitezi blogul meu 😉