Am ajuns să îi devin soră.
Pînă în ce momente mi-a delimitat oare soarta păcatul acesta? Pînă atunci cînd ne-am scris prima foaie de carte sau din momentul cînd ne cîntam la telefon?

Și poate e mai dulce să fii așa decît o simplă ”lady in red with a white cigarette!”.
Totuși soră sună atît de al tău, atît de familiar și scump. Poate într-adevăr? Iar sunt rea.

Și aici intervine o altă soră de a ta și un alt eu de al meu, răzbunător pentru un moment, care te tot întreabă și visează de parcă tot ai rămîne erou după declarațiile rostite rece, și deloc în față.

Ei bine, eu o soră, tu- un copil, și foarte ascultător de mama apropo. Care își permite să bea diplomatic o șampanie roșie și un martini fără olive, să cocheteze cu o scumpete de femeie, iar în altă zi să o scoată la o cafea, să o tot ticsească prin colțuri ascunse de ochii lumii, pentru că îi e dragă sufletului. Să îi sărute mîinile, să fie amabil și să o pregătească, ca tot frățește, să îi nască copii și să îi calce cămășile mai bine ca pe ale ei. Cel care cere binecuvîntarea șirului de ”prietene adevărate” și un casting neînvins încă, în ochii mamei sale.

Istoria se repetă. Frățește sau nu, despre asta doar colțurile pot ști!!!

P.S: O istorioară recentă nu m-a lăsat în pace zile bune. Aici găsiți doar o mică constatare  și o lecție dragele mele, o lecție tare bună de a nu crede verzi și uscate!