EU NU ÎMI VĂD VIAŢA FĂRĂ CĂRŢI!

Din moment ce am început să citesc, eram prima în clasă la viteza
cititului. O perioadă interesantă a fost în viaţa mea, în clasele primare şi gimnaziale, atunci cînd am fost desemnată cel mai bun cititor al bibliotecii şi în fiecare an îmi ofereau acelaşi premiu “Povestea- Prîslea cel voinic şi merele de aur”… 🙂

Mergeam la bibliotecă foarte des, un avantaj pentru mine era faptul că ea se afla în acelaşi hol unde îmi făceam dansurile şi în pauzele lungi mergeam acolo şi citeam. Uneori, bibliotecarele credeau că împrumut cărţile din motiv că îmi era milă de ele şi le reparam acasă. Da, ăsta era motivul care mă atrăgea în primul rînd şi aveam o satisfacţie dublă căci după ce o citeam- o reparam.
Fiindcă limita de împrumut era de 10 zile, mă străduiam să fiu punctuală şi să întorc la timp cărţile, aşa încît bibliotecarele mă rugau să relatez conţinutul 🙂

Dragostea de carte, nu doar ca conţinut, dar şi ca aspect, cred eu, mi-a venit de la bunica, care a avut o experienţă de a lucra în sfera biblioteconomică. Îmi plac cărţile vechi, cele ferfelite, care ascund un număr vast de cititori. Îmi place să cumpăr cărţi, să le citesc şi să le împrumut, dar şi mai mult îmi place cînd cineva mă roagă să-i recomand ceva de-ale gurii sufletului…
Colecţionez cărţi şi curînd am să îmi aranjez o bibliotecă personală.

Şi dacă tot de cărţi vă scriu, vreau să vă informez despre ceva util: