Și totuși, România e a noastră!!!
Atât timp cât vom fi inconștienți de ceea ce se întâmplă și s-a întâmplat, nu ne vom recunoaște sângele. Generația mea a avut de suferit. Am fost manipulați prin apariția și dispariția manualelor de istorie. Deseori observam că evenimentele descrise în ”Manualul de Istorie Universală” erau relatate altfel în ”Manualul de Istorie a Românilor”.
A urmat doar istorie universală, elevii bucurîndu-se că nu mai au de studiat din 2 surse. După un timp, istoria românilor a reapărut pe bănci. Eu și acum stau nedumerită. De ce atît de ușor ni se rup rădăcinile? Oare mai mult decât o conștiință națională nu ar fi de ajuns pentru a opri aceste calomnii?
Zilele trecute am accesat un site, care mi-a și generat ideea de a scri azi pe blog. Se numește www.romanianoastra.net
E un site, care m-a motivat să îmi răspund în primul rând mie. Cine sunt eu și cât de adâncă ne este înrădăcinată România? Nu sunt naționalistă, însă urăsc minciuna și trădarea. Consider că perfectarea actelor de redobândire a cetățeniei românești este un pas înainte pentru a justifica cele spuse mai sus, dar mi-e frică când realizez că o parte din aceștia sunt simplii beneficiari. Ori am ajuns noi să ne folosim de neam și istorie, doar pentru a putea ajunge în Europa…
Te motivez să accesezi site-ul www.romanianoastra.net, pentru că va conta cu adevărat. Pentru că cititorii blogului meu sunt în mare parte generația tânără și pentru că vreau foarte mult să nu le fie indiferent de situația țării.
Pentru că este important ca roadele să se întoarcă la rădăcini!!!
Bine punctat, felicitări, Cristina!
Multumesc.
Cu drag
Total de-acord!
Eu sunt întotdeauna sceptică când e vorba de subiectivism.
Acolo unde e polemică…e subiectivism
Un articol scris bine, din punct de vedere în ,,ale scrisului,,…în rest e bine:)
părere pur subiectivă
Problema cu manualele am simţit-o pe pielea mea în liceu când vroiam să pregătesc eseuri şi pentru a mă documenta deschideam cărţi de istoria românilor. Adesea găseam contradicţii mari între ceea ce scria manualul de istorie şi cărţile de istorie din biblioteca părinţilor mei. Mai apoi am început să îmi iau încă două manuale de istorie, cărţi vechi, româneşti pe lângă manualul de istorie integrată primit în setul şcolar.
În privinţa cetăţeniei nu e secret că o mare parte din moldoveni sunt români sunt doar în paşapoartele româneşti. Cel mai mare păcat e lipsa cunoştineţelor şi documentării pentru a avea un argument forte la întrebarea “Eşti român sau nu?”