Scoala vietii este, nici vorba, o realitate evidenta, dar o scoala fara note si catalog, fara caiete si extemporale, fara ore de curs cu clopotelul sunind la inceputul si la sfirsitul lor, o scoala fara diplome, dar nu si fara examene. Daca sa stam si sa ne gindim bine, examenele la care te obliga aceasta scoala de durata sint de o covirsitoare insemnatate. Aici nu exista corigente, ezitari sau aminari. Aici de obicei se vede dintr-odata daca esti patruns sau nu de lucru, daca s-a prins sau nu invatatura de tine. Studiile acestei scoli, cartile ei fundamentale, disciplinele ei limpezi se numesc: cinstea, munca, pasiunea, prietenia, constiinta dreptatii, bunul simt, generozitatea, masura, harnicia, seriozitatea, respectul, mindria de a fi folositor societatii intregi, dragostea fierbinte fata de patrie, eroismul…
Este de-a dreptul uluitor cite invataturi si discipline se cer a fi desprinse la aceasta scoala pe care o numim a vietii, mereu proaspata si noua, desi ea este veche de milenii.
Nimic nu-ti daruie o mindrie mai mare si mai frumoasa, decit convingerea ca nu treci orb si surd prin scoala vietii. Ea rivneste plina de pasiune sa-ti innobileze sufletul, sa-i dea o infatisare desavirsita si armonioasa, sa te faca folositor tie insuti si societatii, ea iti da statornicie in munca, ea iti este dascal si prieten.
Intelepciunea populara n-a trecut niciodata indiferenta pe linga adevar si realitate. Ea este una din cele mai bune invatatoare, ce se bazeaza pe intimplari culese din popor. Rasfoiti o carte de folclor, sa zicem una de proverbe si veti observa inca de la primele rinduri cita intelepciune sta concentrata in fiecare cuvint…
Cita frumusete etica poarta omul harnic, modest, prietenos, cinstit,cumpatat… Tocmai acest soi de oameni este considerat ca unul care nu si-a irosit in zadar viata, acesti oameni nu ramin repetenti la scoala vietii.
A te purta in felul lor este cea mai frumoasa virtute…
Cu drag Evtodii Cristina…