Iubitul meu (ce dulce şi sincer sună) mereu îmi răspunde la întrebările mele sau poate să mi-o zică atunci când mă găseşte îngândurată: “-iubi, priorităţi!”

E bine să ai alături un cineva, dar care neapărat să îl iubeşti şi să te iubească. E foarte important să existe această relaţie de reciprocitate. Pentru că, ceva promis unui om drag  e lege!

În şiretlicurile şi înţelegerile cu sine poţi ceda, însă cu cei dragi nu trebuie să trişezi. De fapt nici în cazul cu sine nu se cere neglijenţă, dar se uită.

Citisem undeva că fiecare din noi are nevoie de un “me time”. Numărul acestor mici sărbători pentru tine pot fi fără sfârşit. O spun egoist şi cu jind.

“Me time” presupune orice. Unica condiţie e să te relaxezi cu tine, cu gândurile tale, cu planurile şi frustrările, indiferent de stai acasă singură sau ai ieşit într-un parc aglomerat şi te-a absorbit pe deplin o carte.

Eu nu-mi planific “me time-urile”. Poate din acest motiv le savurez cu atâta plăcere?! Zilele trecute am realizat că un astfel de “timp doar pentru mine”, poate avea aceeaşi conotaţie în compania unor 2 femei puternice, dar nebune după levănţică, gustoşenii şi cărţi. Trebuia să colind ziua întreagă, aveam planificate şedinţe foto pentru reviste online, dar 2 apeluri telefonice şi planurile au fost amânate, iar eu nedumerită i-am spus taximetristului o altă destinaţie. Am ieşit din maşină, i-am zis domnului şofer (care deja mă cunoaşte şi are încredere) să mă aştepte 10 min. La întrebarea lui “Unde mergeţi? “, eu i-am răspuns “Nu ştiu, dar vin la timp!” 🙂

De fapt aveam un reper: să găsesc snopi de levănţică proaspătă. Intuiţia, nasul sau altceva m-a ghidat, dar în 3 minute am ajuns direct la destinaţie. Am umplut o sacoşă mare cu florile mov şi am mers înapoi la maşină. Taximetristul m-a întrebat dacă ştiu unde mergem mai departe, eu însă i-am răspuns ceţos: prin centru. Intuiam că fetele stau la o terasă, însă mare mi-a fost mirarea să aflu că ele stau acolo unde şi îmi imaginasem.

Am ajuns la o librărie. Librarul s-a uitat pieziş când i-am cerut un roman, care conţine cuvântul “levănţică”. Atunci am înţeles că exagerez cu această floare şi am trecut în sală să aleg eu o carte. Am răsfoit câteva, dar în prima am regăsit-o pe una din ele!

Prin surprindere am ajuns la terasă. Prietenele mele au rămas foarte mulţumite, mie îmi radia sufletul. Cui nu-i place să facă surprize şi să primească acel feedback pozitiv şi irepetabil?

După, am făcut o plimbare prin oraş… Mi-am adunat gândurile cu fiecare pas şi mi-a venit o idee! O prioritate! Fiindcă lucrez săptămâna întreagă, am decis weekend-ul să mi-l “dau deoparte”. Job-ul îmi aduce satisfacţia de a câştiga bani din ceea ce îmi place să fac, dar uit de mine, de prieteni şi de acel feedback pozitiv, care îmi încarcă bateriile!

Nu mi-a fost de-ajuns! Seara am împărţit un bucheţel de aceeaşi levănţică mamei, care e medic şi din primele secunde mi-a explicat ce proprietăţi benefice poartă această floare. Şi un bucheţel i-am dăruit verişoarei mele de 6 ani, care s-a întors din Ucraina, de la o competiţie sportivă în domeniul gimnasticii liniare şi de unde s-a întors cu locul 6 din 29. A fost prima competiţie de peste hotare, iar florile au venit să o încurajeze.

Şi, a doua zi, când stai să le rezumi pe toate, înţelegi că ieri tu ai provocat minim 4 zâmbete sincere. Şi viaţa devine mai frumoasă!

Priorităţi! A fi fericit şi a-i face pe alţii fericiţi, pentru mine, a devenit o prioritate!