Blog

“Poveşti ale unei inimi” asimilate de propriile atrii şi ventricule

Imaginează-ţi că vii la o prezentare de carte şi mai ales- un bestseller. Eşti venită printre primii, pentru că mai ai ceva de făcut la nivel organizatoric, şi întâmpini fiecare cititoare cu un zâmbet mai misterios decât altă dată. Toate zâmbesc “altfel”, pentru că ştiu cu ce se mănâncă “the end-ul ” cărţii.

Ca şi mine, poate mai erau, dar mă simţeam cu tema pentru acasă nepregătită. Eram atentă la întrebări şi la răspunsurile autoarei. Mai târziu cele discutate le-am găsit printre poveşti… “Poveştile unei inimi” de Diana- Florina Cosmin.

Deşi cartea e un ghid, care conţine lecţii de viaţă şi de iubire pentru fetele single, nu e chiar aşa. Mi-a reuşit cu o deosebită plăcere să citesc toate cele 44 de istorioare, în timp ce trăiam şi trăiesc o frumoasă poveste (doar a mea şi unica) de dragoste. Aceste experienţe sau eşecuri, transpuse pe hârtie în cel mai delicat mod vor bate la uşa fiecărei femei. Şi EA o va deschide, măcar în timpul lecturii. Pentru că nouă femeilor, ne place să răvăşim experienţele la un ceai şi o carte.

“Poveştile unei inimi” devenise o obsesie pentru mine, în sensul bun al cuvântului, desigur. O luam cu mine în geanta cu aparatul foto, obiective şi baterii. Altă dată am citit-o la o terasă plină cu flori, iar cel mai des, această carte a văzut alături creionul, patul şi fructe sau alte gustoşenii. Eu zic: dacă e să mă alint cu lectură bună atunci să fie consumată cu plăcere până la capăt.

Sustras cu creionul:

  • “Cea mai dificilă formă de reinventare este să reuşeşti să te transformi în tine însăţi”
  • “Cu toţii vrem să fim “aleşi” la un moment sau altul, preferabil de aceleaşi persoane pe care le alegem şi noi”
  • “Fetele single încearcă mereu, ca un scamator, să ţină în aer imaginea lor de femeie ideală, jonglând cu mai multe farfurii decât pot duce: carieristă, gospodină, sportivă, umăr de plâns, expertă în bancuri. orice farfurie scăpată pe jos e o ratare sancţionată rapid de către acel public hohotind de râs, în care ajungem să ne transformăm noi înşine.”
  • “În cărţile poliţiste e deja consacrată ideea că infractorul se întoarce mereu la locul crimei şi, dincolo de pretextul pe care-l oferă în rezolvarea intrigii, această teorie se confirmă invariabil. nu toţi facem acelaşi lucru? Ne întoarcem cu faţa către experienţele din trecut, către oamenii şi locurile care ne-au marcat şi ne aşteptăm ca în ele să se oglindească ceea ce suntem azi. În diferite momente ale vieţii, te poţi găsi pe o bancă din parc, într-o cafenea sau în faţa unei vitrine cu brioşe, doar tu… cu inima frântă. Şi nu există loc mai bun pentru a înţelege, cu adevărat, cât de puternică eşti. Chiar dacă revelaţia vine mai târziua, odată cu trecerea timpului.”
  • “Adolescentele au un talent extraordinar de a iubi dobitoci imaturi, iar eu nu puteam face excepţie.”
  • “Pleacă, fugi dacă e nevoie… dar te rog nu te împietri.”
  • “Fii atentă la prezent! Când te gândeşti la prezent, nu-ţi mai rămâne timp să retrăieşti la nesfârşit trecutul şi să-ţi pui întrebări fără rost. Minima şansă de a nu ajunge să-l repeţi.”
  • “Uneori cele mai crunte gripe sufleteşti se tămăduiesc nu cu ceai cald, ci cu un duş rece.”
  • “Zilele bune te amăgesc suficient cât să-ţi dea elan să vâsleşti printre cele rele.”
  • “Cine păstrează un ochi deschis spre trecut e înţelept, cine-i păstrează pe amândoi e orb”
  • “Marile noastre dorinţe se mai numesc şi slăbiciuni”
  • “El te vede aşa cum vrei tu să te vadă.”
  • “Pentru un respect de sine sănătos, minciunile şi vorbele goale au … mult prea multe “calorii”!”
  • “Uneori e mai greu să devii fericit, după ce ai învăţat să fii puternic.”
  • “Uneori, avem impresia că propria nefericire ne dă dreptul să fim răi şi cinici cu alţii.”
  • “Sunt precum melcul: oriunde-aş fi, îmi port lumea cu mine, iar bagajele mele de emoţii şi de griji nu rămân niciodată în hol.Le târăsc cu mine, le înghesui sub scaun, lângă scaun, aşez ceşcuţa de cafeape ele, dar, orice-ar fi, nu pot să le ştiu prea departe.”
  • “Lumea mă minţise şi eu conspirasem la trădarea ei”
  • “Există oameni care trăiesc în şoaptă, cu mâna lipită de buze, ca nu care cumva să-i audă cineva şi să-i desluşească pe deplin. De teamă că replica pe care şi-au repetat-o în gând sună stupid şi că momentul perfect pe care l-am plănuit dintotdeauna este acum, aici, cu această persoană. De cele mai multe ori, aceşti oameni sunt signuri.”
  • “De multe ori, aflată la răscrucea dintre imaginea mea despre o iubire şi şansa de a trăi iubirea însăşi, am ale, şi eu, să rămân cu gândul. Cu ilizia. unele poveşti sunt mai frumoase neâmplinite, pentru că le putem pune mereu în cârcă vina pentru nefericirea noastră.”
  • “Unele femei îşi doresc atât de mult să demonstreze că sunt egale cu bărbaţii, încât au început să-i depăşească în masculinitate”
  • “Şi că uneori, ba chiar de cele mai multe ori, dacă nu cunoşti un om la timpul potrivit, ajungi să-l pierzi pentru totdeauna”
  • “Oamenii care nu aşteaptă nimic sunt oameni care trăiesc în gol, fără niciun scop.”

Despre autoare v-am relatat înainte de vizita ei în Moldova, aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *