Mă conving că tot ce se întîmplă e frumos, dar în mare parte e devorat de lașitate, interese, divergențe și frici atroce. E o prefăcătorie, iar simplele coincidențe sunt și mai naive decît păreau pînă acum.

Apropo de naivitate: am simțit cum dispare atunci cînd cortina minciunilor cade și atunci cînd- tadaaaam, apare simpla și frățeasca realitate. E un moft să aduni supărări, dar pe realități mai ți-e silă să te superi.

Și dacă inima ne-ar spune una, dar rațiunea alta, vom alege rațiunea, pentru că secolul XXI demult nu mai e XIX.

E o schimbare vizibilă și destul de naivă al acestui  ( I ) dintre ( XX), dar atît de decisiv.

Suntem naivi chiar și în momentul cînd ne dăm seama că naivitatea a fugit din noi.