Vreau o ușoară adiere de vânt, vreau muzică în căști, vreau mai repede să îmi încalț cizmele noi și să trec rapid prin băltoace și lent prin frunze uscate.
Vreau să îmi iau cafeaua fierbinte și să mă fac comodă pe o bancă din parc, să frunzăresc vreo carte, să scriu, să fotografiez ce văd și să ascund ce simt.

Aș vrea să se repete unele momente, pe altele să le șterg din amintiri, iar în celelalte să investesc… Doamne cât de multe aș vrea…dar prefer să fiu superstițioasă și să nu vă zic totul că nu se împlinește. Cel puțin de cele spuse anterior sunt sigură că vor prinde viaţă.

Albert Camus vedea frumosul imaculat al acestui anotimp afirmând “Toamna este o a doua primăvară, în care fiecare frunză este o floare.” Pentru mine partea aşteptării e cea mai stresantă.

Da! Eu mai sunt încă pe unda pregătirilor tomnatice, iar dispoziţia îmi joacă feste. Cum staţi voi cu pregătirile tomnatice?

Între timp, vă declar descoperirea mea de azi: Paolo Nutini

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=EGBDXR3EPjE” width=”600″]