Despre sărbătoarea mea…
Știi sau nu știi, contează mai puțin atunci când iubești și ești iubită. Necondiționat dăruiești ochi dulci, cuvinte parfumate, săruturi fierbinți și îmbrățișări scumpe.
Ești plină de iubire, pentru o viață întreagă!
Realizezi asta nu doar atunci când primești vești îmbucurătoare sau când aranjezi în vază florile proaspăt tăiate. Nu iubești dacă ți se aduc daruri din cele mai sofisticate și fraze umplute cu metafore.
Sau poate pentru cineva e și asta…
Eu am găsit iubirea acolo unde nici măcar nu o căutam. Nu o așteptam să vină, decât în cel puțin 2 ani… Pentru că o puternică dezamăgire aduce fericire. E ca un soare după ploaie sau o ploaie după niște zile toride.
Și acum, îmbătată practic din primele zile, îi admir somnul, îi pregătesc omleta de dimineață, îi sunt alături atunci îi trebuiesc, îl dulcegăresc în cel mai sincer mod, îl provoc, îl visez, mă trezesc și încep să-l sărut pentru că înțeleg cât de îndrăgostit este El și cât de îndrăgostită sunt Eu.
Tot alături de el, o viață aș petrece fiecare clipă din viața mea. Pentru că El este sărbătoarea mea!