“Adam şi Eva” de Liviu Rebreanu
Am auzit de ea. Am fost intrigată. Am citit-o şi am rămas mirată. Mirată de faptul că în urma lecturii mi-am justificat unele prejudecăţi ale vieţii. În minuta când am lăsat cartea închisă, mi-am spus că este preferata! De altfel, era şi cel mai iubit roman din toate scrise pentru însuşi autorul. Marele scriitor, a declarat referitor la neschimbătoarea dragoste către această lucrare prin afirmaţia: “În vremurile când oamenii îşi schimbă părerile şi preferinţele mai des ca rufele, măcar în literatură să păstrăm o stabilitate.” După intense răscoliri de arhivă, am dat şi de câteva declaraţii, chiar şi în roman se adie că acest roman este inspirat din retrăirile personale ale autorului. Deşi multe lucrări ale sale sunt scrise în urma unei relaţii empirice, romanul “Adam şi Eva ” a fost mai aproape de scriitor. De ce? Probabil răspunsul inexplicabil îl ve-ţi sesiza doar citind şi trăind împreună cu scriitorul momente inedite ale unor vieţi pline de sentimente profunde şi chin.
Lait-motivul romanului constă în repetarea succesivă a unor momente ale vieţii de la naşterea grea până la un sfârşit îngrozitor. Cu toate astea, opera nu devine monotonă. Sunt 7 istorii, în care omul îşi găseşte dragostea, dar nu o poate simţi pe deplin. Toate aceste 7 vieţi induc la ideea “luptă pentru dragoste”.
Pe lângă motivul dragostei, autorul încearcă să convingă cititorul de existenţa metempsihozei (a reîncarnării). Când studiasem acest fenomen la filozofie, mi se părea straniu, dar cu toate astea am înţeles că sunt o adeptă al acestuia.
Înainte de a citi romanul, nu m-am informat despre acesta. Prefer să citesc recenzii şi critici la adresa lucrărilor scrise pe care le citesc. În cazul lui Nietzsche am citit critică cât jumătate din romanul propriu-zis. Consider că o cunoaştere mai amplă a operei, cât şi viaţa autorului în sine te împrietenşte mult mai strîns cu esenţa mesajului. De data asta, informaţia am asimilat-o după ce am citit cartea şi am decis că pe viitor voi practica doar acest mod de informare.
Nu e cartea din care te poţi trezi cu sute de sublinieri cu creionul simplu. E mai mult o lecţie de viaţă. O lecţie construită pe 7 nuvele, care parcă nu se leagă între ele, dar sunt unite de un fir roşu. Acest fir l-am despletit din a 3-a istorie şi l-am ştiut a înnoda în timp ce citeam a 5-a istorie. Tocmai pe acolo am înţeles de fapt că este vorba despre aceeaşi persoană, care trece prin cele 7 trepte ale reîncarnării şi culmea- trece prin aceleaşi chinuri şi suferinţe, neştiind că de fapt “calcă pe aceeaşi greblă”. Concluzie: şi sufletul poate fi uituc… 🙂
Dar dacă e să abordăm această temă serios, atunci vedem explicată o formulă concepută cândva demult, care apropo se descrie chiar şi în biblie. Dar dacă tot suntem pe pământul filosofic să nu uităm de Pitagora, cel care declara că a luptat în Troia ca mai apoi întîmplările descrise de el să fie confirmate cu minuţiozitate. Nu vreau să mă ocup acuma de convingerile, care sunt mai mult o parte a vieţii orientale, decât a celei occidentale, dar vreau să vă îndemn să citiţi cartea!
Viaţa unei moldovence, care este căsătorită din dragoste cu soţul ei rus, dar care la fel de nebună se îndrăgosteşte de un român defineşte actualitatea în care se scaldă ţara noastră. Un fel de: “Nici cu ruşii, nici cu românii”
E o carte superba,desi intr-adevar fara zeci de sublinieri…totusi,aici mi-am gasit viitorul epitaf: Moartea e o ipoteza pana in momentul cand omul se pomeneste in bratele ei,Fara nicio speranta de intoarcere.
Într-adevăr Alexandrina. Eu mi-am însemnat cu creionul această frază 🙂
Cartea pare interesantă începând chiar de la titlul dat cărții. Este una dintre cele mai bine vândute titluri pe Bestseller.md și îți mulțumim pentru această recenzie. Am ales un fragment pentru a plasa la descrierea cărții mai jos de recenziile lui Pompiliu Constaninescu și George Călinescu 🙂 Considerăm că tinerii de azi doresc să afle părerea unor semeni de-ai lor despre o anumită carte.
Merci mult Ion, sunt onorată 🙂
Merci de bestseller! Deoarece de acolo mi-am şi procurat cartea! Şi nu doar aceasta 😉
Mie mi s-a parut tema romanului: sensul vieti… o intrebare la care ma gandeam de vreo… 2 – 3 ani pana cand nu am REcitit romanul si am dat de o fraza simpla si reala… e chiar in primu capitol…
Cat tine de dragoste… te face sa crezi ca totusi exista dragoste adevarata… si nu doar in “povesti”… dar si aici, pe planeta Pamant.
Corect! Ceea ce e frumos în acest roman de ficţiune, este că ficţiunea este concentrată în cea mai mică cantitate! E descrisă realitatea care cuprinde epoci diferite, dar care au ceva în comun: dragostea pentru care poţi să mori!
cam asa: “Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii ucid în numele ei.”
🙂 frumos spus!
suna frumos!!Pare interesanta cartea…dar pacat ca nu oriunde o poti procura ca s-o citesti.Chiar azi am fost la biblioteca publica si am intrebat de ”Adam si Eva” si mi s-a spus ca era doar un exemplar si s-a pierdut(nu cum naiba s-a pierdut?!)Chiar vreau s-o citesc,dar n-am de unde s-o procur cartea!!
Mda…. ce păcat! Mai încearcă şi alte biblioteci, dar dacă doreşti o poţi lua de la mine 😉 O dau cu împrumut cu mare drag 😉