Unde au dispărut scrisorile? Nemaivorbind de porumbeii-poştaşi…

E păcat că ne apropiem de căsuţa poştală (cea reală, nu cea virtuală) doar pentru a verifica dacă au venit toate facturile…

Era frumos! Erau momente de neuitat atunci când aşteptam cu mare drag o scrisoare. Erau confesiuni adevărate în acele foi parfumate intens, deoarece timp de vreo 2 ani am comunicat cu Sanda- o prietenă de la tabără . Cu toate că avea telefon, noi obişnuiam să discutăm pe chat, pe chat-ul copilăriei noastre…  Trăiam şi retrăiam clipe. Eram aproape de atmosfera ce o înconjura, deoarece locuia lîngă o pădure frumoasă, plină de flori şi ghiduşii copilăreşti.

Fotografiile ataşate erau fotografii reale, palpabile şi care le-am putut aranja într-un album (Sanda eu păstrez albumul cu mare drag ). Istorii cu adevărat frumoase, istorii de dragoste şi prietenie, ură şi dezamăgire… toate au fost aranjate în foi simple de caiet şi uneori în foi rupte din carneţelul cu lăcată.

Nimic nu va genera emoţii mai tari decât o scrisoare primită inopinat. Mai vreau să primesc scrisori. Mai vreau să le arunc în cutiuţa poştală. Mai vreau să cumpăr plicuri şi timbre. Mai vreau să citesc Destinatar: Cristina Evtodii…