Nu e o noutate ce veţi citi acum, nici măcar actualitate, deoarece omul are deja un timp bun de când, în mod conştient, se otrăveşte. Îşi înmoaie în această substanţă ucigătoare stomacul- consumând E-uri şi coloranţi. Mai mult decât atât, omul îşi încălzeşte mâncarea înveninată în farfuriile de plastic, care elimină şi ele substanţe toxice, adică o mai condimentează cu ceva cancerigen în plus.

•  Ne otrăvim florile, crezând că acţionăm benefic atunci când le turnăm la rădăcini soluţii deosebit de potrivite. La fel procedăm şi cu animăluţele de casă când le hrănim cu mâncare specializată. Dorindu-le bine, noi de fapt îi aducem pe calea cea NEdreaptă.
•  Ne otrăvim vecinii, sunt şi cazuri directe, eu însă mă refer la cele ce ţin de nerespect. O facem chiar şi atunci când nu îi aşteptăm sau nu cedăm locul în ascensor, când îi inundăm sau suntem gălăgioşi la ore tîrzii…
•  Ne otrăvim părinţii/buneii atât timp cât îi motivăm să îşi facă griji pentru noi. De fapt părinţii nu încetează să-şi bată cap de odraslele lor nicicând, eu însă accentuez acele momente de respingere, reticenţă sau indeferenţă acordată uneori de către copii. Cea din urmă calitate (dacă pot să o numesc aşa) este pur şi simplu bomba activă, firul căreia este aprins îndeosebi de tineri.
•  Ne otrăvim ţara, atât timp cât facem totul ca să nu-i respectăm tradiţiile şi valorile naţionale, cât nu-i cunoaştem limba, istoria şi literatura, atît timp cât vrem să fugim din ea…
•  Ne otrăvim sufletele! Şi aici sunt milioane de argumente. Sunt convinsă că numărul argumentelor în acest sens depăşeşte numărul populaţiei de pe Pământ. Îmi permit să intuiesc că toată răutatea a început nu de la fapte, ci de la vorbe. Se ştie că uneori prin intermediul cuvântului putem ţinti mai bine decât cu un pistol şi aici mi-amintesc de ce zicea Platon “Cuvintele false nu sunt doar rele, ci şi infectează! “.

Ne putem numi secolul falsităţii, dacă nu mileniul… Încercaţi să nu fiţi de acord, în timp ce cu siguranţă, aţi întâlnit printre cele mai naturale zâmbete şi unele croite fals, sau poate atunci când aţi sesizat că sunteţi duşi de nas, chiar şi atunci când aţi aflat că Moş Crăciun nu există.

Suntem convinşi de faptul că China e ţara creatoare de rebuturi, în timp ce chiar noi suntem exemplele vii ale acestora. Nu, nu o iau într-atât de dur afirmând că omenirea e asemeni unui rebut, însă foarte des încercăm să plagiem, să creăm ceva falsificând lucrurile din start, riscând să fim neoriginali şi lipsiţi de acea sevă hrănitoare! Suntem nişte pasageri ai vieţii, haideţi să circulăm conform regulilor, nu fals!

Şi cât de mult nu-mi doream să postez ceva pesimist…
Recomand: a se citi acest articol totuşi cu un pic de optimism, deoarece încă mai putem salva ceea ce e contaminat de-a binelea…

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=MXAaPvVaZDQ&feature=player_embedded” width=”600″ autoplay=”1″]