În clasa întîi, eram printre primii la cititul rapid pe minut şi la cititul cărţilor din biblioteca locală. Mă bucura acest fapt, deoarece, spre marea mea ruşine, nu am ştiut a citit sau scrie pînă în clasa întîi, să fi fost o metoda de educare aparte a grădiniţei în care mi-am petrecut anii copilăriei sau părinţii nu au dorit să îmi încarce anişorii frumoşi cu prea multe şi de toate,nu ştiu, cert este faptul că la 6 ani, cînd am păşit pragul şcolii am început a citi mai bine decît unii care deja o făceau de ceva timp.

Pe atunci nici haber naber de o tehnică specială a cititului, iar acum m-am întilnit cu aceasta, şi în cărţi, şi în internet.

Cică dacă te antrenzi, citeşti mai repede şi printre rînduri, învaţă să triezi informaţiile. Nu zic nimic, tehnica poate e şi folositoare, dar de asta scriitorii creează opere inedite cu fel de fel de expresii frumoase şi pline de idei nemuritoare ca noi să citim printre rînduri şi să extragem doar esenţa??? Iar impurităţile??? Ele nu sunt doar impurităţi, dragă lume! Ele merită să fie citite mai multe ori decît esenţa.

În cartea “Culegere de sfaturi pentru un om de lume” de Valeriu Popescu, sunt descrise nişte etape ale speed read-ului şi următoarea scară:
Dacă citeşti pe minut:
de la 10 la 100 cuvinte- rezultatul este slab,
de la 200 la 400 cuvinte- rezultatul este mediocru,
de la 400 la 1000 cuvinte- rezultatul este foarte bun,
de la 1000 în sus – rezultatul este excepţional.

Neurofiziologii moderni explică faptul că creierul pictează în momentul cînd ni se preuintă un tablou din natură. Scena privită este mai întîi descompusă în puncte, linii, unghiuri, cercuri, de care are nevoie orice desenator cînd creează. Se zice că noi vedem de fapt cu creierul, deoarece complexul neuronal al retinei poate fi considerat o parte avansată către exterior a creierului.

Toni Buzan are cîteva criterii ale cititului rapid:
1. Recunoaşterea simbolurilor alfabetice.
2. Asimilarea- procesul de reflectare al cuvîntului luat în consideraţie de către ochi şi transmisă creierului, prin intermediul nervului optic.
3. Integrarea interioară realizează înţelegerea.
4. Trierea- se realizează cu ajutorul fenomenelor asociative, comparative şi analitice.
5.Memorarea- înregistrarea noţiunilor citite şi triate.
6. POsibilitatea de redare a ceea ce s-a memorat.
7. posibilitatea de a comunica cu alţii prin vorbire, prin scriere, prin artă şi, în fine, gîndirea ca rezultantă.

Dacă ne vom întreba cum se mişcă ochii noştri în timpul cititului pe un rînd, vom constata că ei nu efectuează o mişcare continuă, ci o serie de sărituri de dute-vino, cu popasuri de diferite lungimi, cu scopul-probabil- de a înţelege mai bine textul. Aceste lucruri sunt inutile, iată primul lucru la care va trebui să renunţaşi, pentru a obţine progrse.

Pentru o lectură mai eficientă, Valeriu Popescu ne propune să parcurgem cîţiva paşi şi anume: ” Încearcă să îţi ordonezi tot materialul în jurul tău. Poziţia corpului trebuie să fie dreaptă, pe un scaun nici prea dur, nici prea moale. Scaunul va trebui să fie atît de înalt, încît să-ţi poată permite o poziţie paralelă a coapselor cu podeaua. Înălţimea normală a mesei de lucru va fi de 71-81 cm sau, altfel calculată, mai înaltă decît scaunul cu 20 cm. Distanţa ochilor pînă la pagina de citit- 50 cm.”

În internet găsiţi multe training-uri pentru o citire mai rapidă. Pot să vă zic că ele nu sunt diverse. Cel mai eficient, după părerea mea este urmatorul mod, foarte simplu :
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BQQjxj7sZi4&feature=related]