Cum poţi să nu-l iubeşti? Să nu-l aştepţi? Să nu plângi de bucurie, chiar? Să nu vrei să îl simţi uşor încălzindu-ţi pielea? Cum să închizi ochii atunci când vine sau să îţi pui pe ochi- ochelari?

Eu azi nu mi-am luat ochelarii. Am respirat soare! L-am poftit în casă prin fereastra de la bucătărie. L-am lăsat să se strecoare treptat prin cafeaua fiartă în ibric şi să îmi ghideze textele, care urma să le învăţ.

Acum am înţeles de ce tot râvnesc să îmi las bijuteriile pe fereastră. Dimineţile acolo e cel mai colorat loc din casă. E practic invadat de iepuraşii coloraţi reflectaţi din cerceii şi mărgelele de sticlă…
Priveşte oraşul de undeva de sus! Preferabil soarele să te încălzească din spate! Vei observa cât de ghiduş îşi împarte razele pentru fiecare firicel de iarbă, casă, nori… Iar cel mai interesant e să vezi maşinile care se deplasează. De departe şi totodată de sus, acestea par nişte steluţe, care sclipesc puternic.

Lasă-ţi obrajii mângâiaţi de el! Lasă-ţi paltonul gros pe umeri! Lasă-ţi ochelarii acasă! Lasă-ţi grijile în sertar!

Ia-ţi muzică bună şi căşti! Ia-ţi o carte! Ia-ţi o pereche de balerini comozi! Ia-ţi o cafea la pachet! Şi fugi undeva sus! Întâlneşte primăvara! Respiră soare!

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=nixeLsGTL7A&list=PLB2D4F8C718EA6328″ width=”600″ height=”300″ autoplay=”1″]