Nu suntem singuri nicicând. E o banală amăgire de sine atunci când afirmăm că suntem înconjuraţi de singurătate!

Te-ai gândit vreodată că poţi scăpa de acest sentiment dacă pui pe tine un fular? Da, da – fularul pe care l-ai încâlcit stilat în jurul gâtului acum jumătate de an sau poate chiar un fular pufos, uitat în garderoba bunicii pe la începutul lui 2000.

Ambele aduc iarna în mintea noastră asociativă, o diferenţă accentuată fiind perioadele total diferite. Ceea ce contează, pe lângă aspectul acestora, este parfumul! Fularul copilăriei poartă un miros dulce, îmbibat cu esenţă de portocale, cu un adevărat iz de viscol, de săniuş şi gust de gheaţă, zâmbet cu găleata şi mocnit de lemn uscat în sobă.

Tot un fular, însă purtat în altă iarnă, una mai matură, va purta un alt sens şi alte retrăiri. Poate avea un iz de brad artificial, dar foarte frumos încărcat cu globuri aurii, de diverse dimensiuni, masă de lemn, muzică de sărbători, mult ceai fierbinte, flori de argint pe fereastră şi pe mână, cuvinte frumoase, coincidenţe, dezamăgiri, renunţări şi, pe undeva, lacrimi…

Sunt două ierni diferite şi două parfumuri personalizate în felul lor. Şi cum te poţi considera singur, atât timp cât eşti înconjurat de mii de parfumuri? Orice parfum creează o amintire. Frumoasa scriitoare George Sand afirma că însăşi amintirea este parfumul sufletului.

Deci, am găsit remediul simptomului „singurătate”!!! Suntem înconjuraţi de parfumuri, deci, de amintiri…

Articol publicat şi pe www.allfun.md