Prin perdea
Omul e o adunătură de momente, de schimbări crescute pe stări şi întâmplări intuite. Aş putea să scriu acum pe o altă temă, dar nu vreau! Nu vreau, fiindcă nu se merită încă. Înainte de a lăsa ceva în frigider, mâncarea trebuie să se răcească. Astfel trebuie să procedăm şi în unele situaţii, să lăsăm timpul să le şlefuiască pe toate. Cert e faptul că mâncarea rece îşi pierde gustul iniţial!
Acum aleg să vă scriu despre mâncarea spirituală. Şi anume despre cele 2 volume, scrise la 3 ani diferenţă, dar de aceeaşi autoare. Aurora Liiceanu este doctor în psihologie, a lucrat în cercetare şi a predat psihologie la diferite universităţi din Bucureşti, Canada şi Franţa. În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie “Constantin Rădulescu- Motru” în cadrul Academiei Române. O mare parte din cărţile ei sunt o reflectare directă atât a vieţii sale, cât şi a rudelor sau prietenilor.
Anul trecut am citit Care pe care, femei si barbati de Aurora Liiceanu si Alice Nastase, atunci am făcut cunoştinţă cu stilul scrierii ei, ca mai apoi să găsesc într-o librărie 2 volume: “Prin perdea” şi “Cuvinte încrucişate”.
“Prin perdea”:
- “Aveam senzaţia pe care o ai atunci când ai pumnul plin cu nisip, iar el, încet, fuge printre degete şi rămâi cu pumnul gol”
- “Eu am un capital de singurătate, care îmi dă dreptul să vorbesc”
- “Trebuie să gândeşti bine ce scoţi pe gură, este un contract pe care trebuie să-l faci cu tine”
- “Dacă încercăm să identificăm ceea ce face ca oamenii să se atragă între ei, vedem că intrăm într-un stufăriş de variabile din care nu mai ieşim/ Oricât de complicată este viaţa, oricâte variabile am avea, până la urmă natura ne aruncă pe unii în braţele altora. Nu este mister, ci poruncă a vieţii. Aşa că, atunci când un prieten năbădios înamorat de o femeie, alta decât soţia lui, spunea că-l “încearcă viaţa”, el avea dreptate.”
- “Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune lecţia. “
- “Cine a învăţat la ruşi, nu poate gândi ca Bush”
- “Alberto Moravia- adolescent bolnav de ceva osos , care-l ţinea la pat la acea vârstă- plăcerea trăită cînd îi veneau pachetele cu cărţi acasă”
- “E ciudată viaţa! Am decis să trăiesc din cap, după ce mă încercase gândul că voi trăi din picioare, pentru ca într-un moment al vieţii să fiu nevoită să trăiesc din mâini.”
- “Motivaţia creşte cu succesul”
- “Oricine are dreptul la amintiri, la un depozit personal de experienţe, întâmplări, trăiri, emoţii, chiar obiecte, dar există şi o normă nescrisă a expunerii depozitului şi o selecţie a celor cărora li se expune depozitul.”
- “Chanel spunea că nu contează cum sunt picioarele, ci cum le porţi şi că, în general, mişcarea e totul”
- “vorbele lui Caragiale: Mai lăsaţi-l, domnilor, pe eu deoparte, lăsaţi-i pe alţii să vorbească despre voi”
- “O femeie îmbătrâneşte când, după ce îşi cumpără o fustă, o rochie, o pereche de pantofi, ajunge acasă, pune ceea ce a cumpărat pe un scaun, pe o canapea şi se apucă de ceva de făcut.”
- “Cel mai înverşunat lucru este când lupţi cu tine însuţi, pentru că te afli în ambele tabere.”
- “Dacă nu este necesar să schimbi, este necesar să nu schimbi”
- “A strâns din dinţi, şi-a suflecat mânecile şi a intrat în viaţă.”
- “Fiecare are, în fond, timpii săi. Pentru că timpul poate schimba mult, poate reconfigura mintea noastră, poate să ne facă să nu mai dorim ceva sau să dorim ceva ce nu mai avem. / Pentru că unele lucruri, cînd se întâmplă, nu pot fi nici uitate, nici acceptate.”
- “Lecturile comune adâncesc prieteniile”
- “Avem remuşcări faţă de alţii şi doar regrete faţă de noi.”
- “Nu este oare nespusul mai important decât spusul?”
- “Pînă la urmă fiecare persoană este o enigmă, adesea chiar pentru ea însăşi.”
Frazele reprezentative din “Cuvinte încrucişate” le găsiţi în următoarea postare…