Mmmm … plăcere deosebită, una parisiană…
Şi totuşi, scumpii mei, nu vă creaţi stereotipuri! Sau, le puteţi crea, doar pentru ca pe parcurs să le distrugeţi prin experienţe obţinute. Dacă e să te teleportezi în trecut, şi anume prin 2009, aveai să o vezi pe Cristina Evtodii- cea care displăcea limba franceză. O făceam, probabil, din simplul motiv că nu îi ştiam cultul şi mai că nimic, în afară de filmele rulate pe Moldova1. Plus că franceza era predată în şcolile de prin sate, iar în oraşe- engleza… Deci, nu mă întîlnisem cu nimic din cultura franceză.
Literatura originară a fost cea care mi-a deschis portiţa spre Franţa, apoi stilul lor unic în fotografie şi muzică mi-a trezit curiozitatea… Interacţiunea directă a avut loc atunci cînd francezul Gilles Ribardiere- colaborator al site-ului Francez moldavie.fr şi deţinătorul blogului lumieresdelest.com, s-a interesat de fotografiile pe care le fac. Astfel, am ajuns să colaborez cu Franţa 🙂
O  dragoste aparte faţă de cultul acestei ţări mi-a incorporat-o o veche prietenă christineburlacu.wordpress.com.

 Mai bine de un an am colaborat cu site-ul moldavie.fr, în domeniul fotografiei, iar azi am avut ocazia să merg la un meeting cu Jean-Jacques Combarel- preşedintele şi fondatorul  asociaţiei “Les Moldaviens”  şi a portalului francofon. Mai mulţi colaboratori ne-am dat întîlnire la Cafe de Paris.

Sentimente de Deja Vu au dat tîrcoale prin gînduri… În aer plutea miros parisian şi un iz frumos de lumînare stinsă…

Discuţiile au fost productive. Deşi nu am putut să mă reţin pe mult timp, am avut plăcerea să primesc primele cadouri de sărbători, aduse tocmai din Franţa. Un alt dar oferit de Jean-Jacques a fost cartea “MOLDOVA- Atuurile francofoniei” de Florent Parmentier. Am reuşit să răsfoiesc cartea şi deja am rămas captivată de conţinutul acesteia. Deşi, cartea e scrisă de politologul şi scriitorul francez, detectez o dragoste enormă faţă de ţara noastră. Dacă e să raportez la discuţia noastră, atunci Jean-Jacques spunea că de la început s-a îndrăgostit în Rep. Moldova, apoi, cînd a analizat politica, economia şi criminalitatea s-a dezamăgit, dar oricum o iubeşte, deoarece nu poate să nu o iubească! Florent parmentier scrie, în cartea menţionată mai sus, “Sunt tot atîtea motive de a iubi Moldova cîte boabe în strugure”.  Această “plantă civilizaţională” ne uneşte meleagurile, pe lîngă sîngele latin…

Gazda ne-a relatat despre tradiţia franceză de prietenie şi anume a “cupei cu vin” din care toţi oaspeţii gustă. Nu a fost în cazul nostru, dar am servit un vin delicios, iar Jean.C. a insistat să gustăm vin de Bordeaux, deoarece însăşi el e născut în acest oraş. În Franţa există 2 culturi vinicole concurente, care provin din Bordeaux şi Burgundia. Am învăţat şi cîte ceva din secretele degustării vinului de calitate…

Întîlnirea de azi m-a motivat să însuşesc limba lui Voltaire, deoarece are multe tangenţe cu cea natală şi nu mi-a fost greu să înţeleg despre ce se discuta.

Spre final, am lăsat un “Revoire” şi un “Heureux de vous rencontrer”, dar mare mi-a fost uimirea cînd mi-au urat la revedere pînă şi ceilalţi francezi din cafenea… Un gest european, ce mai….