Încă o prostie moldovenească. Să construiești palate și să muncești de ți se risipesc oasele…

Și pentru ce se face asta o viață întreagă? De dragul altor ochi… Și unde rămâne fericirea personală? Și care sunt valorile, cele care îți crează acel egoistic comfort?

Nu îmi place să generalizez, pentru că persoanele care mă înconjoară sunt atât de diferite încât înțeleg că se poate. Se poate să fii unic. Se poate să gândești altfel decât celălalt, nu este neapărat mai bine, dar e altfel. Se poate să te gândești la tine și la familia ta. Este important ca ai noștri să înțeleagă că e normal și necesar să îl faci pe apropiat fericit, nu pe vecin invidios.

La noi și în țările CSI se mai păstrează instinctul de “Șiuda-șiuda” și “Be-be-be”. Nu îmi pot da seama de ce se tot întâmplă, fără nicio schimbare?

Mă gândeam că schimbarea poate veni odată cu o boare de aer european. Și aici am căzut pradă ideilor. Dar oare va putea Uniunea Europeană să influențeze cumva, dacă tot ai noștri- muncind ani de zile prin țări dezvoltate, rămân la ideea de a face bani ca să își “crească” încă un etaj la casă, garaj, la casa de vară, până la cușca câinelui.

Tot nu voi rămâne foarte mirată dacă se mai păstrează tradiția “înzălării”. Întâlnită la femei, această tradiție impune ca fiecare femeie respectabilă să poarte pe fiecare deget de la mână, câte un inel de aur, cât mai gros și care arată cât mai scump. Sunt excepții ale acestui principiu, să porți un al 11 inel de aur pe unul din cele 10 degete, care deja au câte un inel îmbrăcat. Sună aberant, dar așa aberații există!

Puțini care învață și preiau o gândire europeană. Sunt foarte puțini. Ei sunt acei, care reîntorcându-se acasă își repară căsuțele cât mai comod sau își cumpără un apartament, vin cu idei noi și implementări originale și reușesc să aducă rezultate pentru țara lor.

Un exemplu elocvent sunt brand-urile noastre autohtone, performanțele oamenilor de artă sau orice profesor, care a însușit stagiere în afara țării.

Cristina Evtodii