“Pădurea norvegiană” de Haruki Murakami, a fost una dintre cărţile care mi-a furat mult timp prin troleibuz, lecţii, cafenele, deci pe oriunde… La prima impresie, cartea creează un aspect inocent de un roman simplu, roman ce se va citi uşor şi îţi va lăsa încă o istorioară de viaţă în memorie. Această carte nu se rezumă la cuvintele de mai sus. Ea şi împrumută titlul de la un hit al formaţiei Beatles. E o piesă binecunoscută şi pe care am ascultat-o des.

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=lY5i4-rWh44″ width=”600″ hd=”1″]

 

 

 La recomandarea unei prietene, am fost intrigată de creaţia scriitorului japonez Haruki Murakami. După ce m-am informat de-a binelea (ceea ce vă recomand să o faceţi şi voi înainte de a lectura ceva) am decis să citesc romanul, care i-a adus primul succes scriitorului. Cartea devenise bestseller în 1987, în Japonia, iar inspiraţia i-a venit în urma căsătoriei sale cu soţia Yuko. Autorul a scris cartea într-o vilă de pe insula Mikonos din Grecia şi a încheiat-o într-un hotel de la marginea Romei. Era imposibil să-şi imagineze cum va fi primit romanul în Japonia, deoarece scria în alte ţări. În camera din hotelul ieftin nu exista masă, aşa că intra mereu într-o tavernă cumplit de gălăgioasă şi scria, cu căştile pe urechi, ascultînd sute de ori Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band. Aşa că Lennon şi McCartney i-au fost de mare ajutor!

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=JOO8-Jp-xsg” width=”600″ hd=”1″]

 Romanul descoperă momente emoţionale, intime, răscolitoare şi destul de erotice. Nu este un roman de stare. Emoţiile postlecturale sunt deosebite şi te cuprind la orice colţ. Autorul nu a fost modest la utilizarea detaliilor erotice, astfel că în unele momente romanul pare a fi vulgar. Asta este părerea mea. Poate fi de vină faptul că nu am citit romane erotice, decît Maitrey de Mircea Eliade 🙂
Istoria lui Watanabe e una simplă! E o reflectare a unei vieţi de student ai anilor 60, plus încă ceva…

Îşi fac prezenţă o mulţime de situaţii psihologice, care te provoacă la meditaţie. Exemple elocvente ar fi:
“Sunt lucruri pe care trebuie să le fac şi să le iau ca atare!”
” Deosebirea e doar că un mic dejun întîrziat şi un prînz servit prea devreme e aceeaşi mîncare, acelaşi timp, doar numele diferă”
” Un eşec nu doboară, ci întăreşte!”
” Viaţa e ca o cutie cu fursecuri. Ştii cum ele se sortează, nu? Unele îţi plac, altele-nu. Le mănînci mai întîi pe cele care îţi plac şi rămîn la urmă cele care nu-ţi plac”
“Noi toţi suntem suntem nişte fiinţe imperfecte într-o lume împerfectă. Nu ne măsurăm acţiunile şi sentimentele cu rigla şi nici nu putem să trăim cu precizia unui cont bancar. Nu?”
” Oamenii sunt străini cînd eşti un străin”
“Ca să supravieţuieşti în lumea asta, trebuie să-i pui pe alţii la treabă”
“Există oameni, care se nasc cu talente deosebite, dar care nu sunt în stare sde eforturi pentru a şi le pune în cele din urmă. De ce? Nu sunt capabili să se autodisciplineze. Le-a intrat în cap, de mici că sunt talentaţi, au fost admiraţi, răsfăţaţi, dar le lipseşte ceva cicăleală din partea adevăraţilor profesori.”

 Merită să citeşti!