Această imagine mi-a iscat o notă de meditaţie şi a adus la malul memoriei mele, o istorioară interesantă.

 Un bătran fermier persan, Aii Hafed, care, într-o zi, a fost foarte încîntat să audă de la un preot budist că există, undeva în lume, mine de diamant şi că poate ajunge foarte bogat. Bătrînul a hotărît să-şi vîndă ferma, a organizat o caravană şi a plecat să găsească diamante, pentru a putea să-şi adune o avere fabuloasă.

 Timp de mai mulţi ani, a străbătut mai multe continente în căutare de diamante, iar în cele din urmă, a rămas fără bani şi a fost abandonat de toţi. Singur, cuprins de disperare, s-a aruncat în ocean şi s-a înecat.

Între timp, într-o zi, la ferma pe care o vînduse, noul fermier adapă o cămilă, într-un pîrău ce traversa ferma. El a găsit o piatră ciudată, care reflecta lumina într-un mod deosebit. A luat-o în casă şi nu s-a mai gîndit la ea. Cîteva luni mai tîrziu, acelaşi preot budist a poposit la fermă pentru o noapte. Cînd a văzut piatra a fost foarte entuziasmat şi a întrebat dacă bătrînul fermier s-a întors. El a răspuns că nu, bătranul fermier nu a mai fost văzut de cînd a plecat, apoi a fost întrebat de ce era atît de entuziasmat?

 Preotul a ridicat piatra şi a spus: „Acesta este un diamant de mare preţ şi valoare”. Noul fermier a fost sceptic, dar preotul a insistat să i se arate unde a găsit diamantul.

 Ei au mers in locul în care fermierul îşi adăpase cămila şi, privind în jur, au găsit încă un diamant şi apoi încă unul şi incă unul. Au descoperit că întregul cîmp al fermei era acoperit de mii de diamante. Bătrînul fermier plecase departe să caute diamante, fără ca să privească vreodată ce se afla sub propriile lui tălpi.”

 Bătrînul  fermier nu a înţeles că diamantele, în starea lor brută, nu arată ca diamantele prelucrate. Pentru un ochi neavizat, ele arată ca nişte simple pietre. Un diamant trebuie să treacă printr-o mulţime de etape de prelucrare, înainte de a arăta ca pietrele pe care le vedem în  vitrinele magazinelor de bijuterii. Se spune că „Oportunităţile vin imbrăcate in haine de lucru”, trebuie să iei în vizor acest lucru. Nimic nu ţi se dă pe gratis, însă dacă efortul depus îţi este răsplătit pe măsură- merită să jertfeşti purcedînd la căutări meticuloase.

 Probabil e timpul să acţionezi şi să încerci să cauţi în propria curte. Important e să nu laşi mîinile în jos. Timpul e atît de imprevizibil, încît trebuie să fii gata pentru orice. Norocul şi succesul îţi poate bate pe umăr chiar în acest moment, dar poate să stea naiv în colţ, aşteptînd  primul pas de la tine.

 Ca să pescuieşti, nu trebuie să pleci tocmai pe litoralul unui ocean, ci încearcă mai întîi să o faci pe malul lacului din apropiere, peştele poate fi ca în această imagine, adică foaaaaarte aproape!

 Dacă ai căutat minuţios, şi ai verificat cu aceeaşi claritate, atunci sădeşte în curte ceva ca mai apoi să culegi.

 Ce anume? Alegi TU!

 Poţi sădi o floare, care va înflori şi va mirosi adulmecător, dar poţi alege un pom, riscînd să aştepţi ceva timp pentru a culege roadele…
Eu îţi urez spor în toate!