L-am descoperit pe Marc Levy, în aprilie 2015, într-un hotel de pe malul mării, la Constanța. Acolo am citit “Hoțul de umbre”, carte care m-a însetat de lectură levyană. Peste câteva luni, pline de alte lecturi captivante, am decis să mă întorc la scrierile francezului și mi-am amintit că am în bibliotecă “ÎN ALTĂ VIAȚĂ”.

Deși, îmi place să caut cu minuțiozitate prin librării și internet, de data aceasta cartea m-a ales pe mine! E un roman care m-a prins pentru câteva ore (2-3 ore) și care mi-a demonstrat cât de puternic poate fi trecutul. Dar, ceea ce este cel mai important: trecutul poate fi învins!

Romanul este despre Jonathan și Clara, un cuplu pe care îl va uni pictura și anume pictura unui autor rus Vladimir Radskin. Nu vreau să descriu detaliile, pentru că ele creează întreaga magie, dar misterul acestui pictor îi aduce într-o altă lume, în altă viață. Dacă vrei să citești ceva despre ciudat, dar și dragoste adevărată poți apela la acest roman. “În altă viață” este o versiune modernă al “Romeo și Julietta”.

Ca de fiecare dată las să vorbească pentru sine câteva fraze sustrase din carte:

1. În prietenie nimeni nu-i dator cu nimic.
2. Menirea criticii este să critice și-atâta tot.
3. Bogăția unei inimi ațâță adesea invidia sau disprețul contemporanilor ei. Unii oameni nu văd frumosul decât în ceea ce a murit.
4. Aici l-am recunoscut pe Marc Levy, cel care scrie atât de frumos despre părinți: “Există o vârstă la care memoria vizuală pe care le-o păstrăm părinților noștri se oprește, ca și cum iubirea ne-ar interzice amintirea de a-i fi văzut îmbătrânind”.
5. Felul în care percepem timpul este greșit. Timpul este o dimensiune plină de particule de energie. Fiecare specie, fiecare individ, fiecare atom traversează această dimensiune în mod diferit. Poate, că într-o bună zi, am să demonstrez că timpul conține universul, și nu invers.
6. Suntem o specie pasionată de căutare, dar căreia îi este groază să descopere.
7. Un lucru nu încetează să existe numai pentru că nu-l vedem cu ochiul liber! / Lucrul care nu poate să reflecteze lumina este transparent, și totuși există. Nici noi nu putem vedea viața atunci când părăsește trupul. Trebuie să vă mărturisesc că mi se întâmplă adesea să n-o mai văd nici înăuntrul câtorva dintre noi.
8. Fiecare dintre noi își face și desface viața după propriu-i ritm. Nu îmbătrânim din cauza timpului care trece, ci în funcție de energia pe care o consumăm și-o reînnoim în strădaniile noastre.
9. Când eram mic, bunica îmi povestea că stelele sunt sufletele celor care  urcă la ceruri. Lumina unei stele nu are nevoie de un anumit timp ca să ne ajungă, ci timpul este acela care o îndrumă spre noi. Să înțelegi cu adevărat ce este timpul înseamnă să îți oferi mijloacele unei călătorii în dimensiunea lui. Corpurile ne sunt limitate de forțele fizice care li se împotrivesc, dar sufletele noastre nu depind de ele.
10. Izvorul vieții: sentimentul!/ Să iubești, să urăști însemnă să-ți făurești viața în loc să stai să o contempli. Sentimentul nu moare niciodată!
11. Taică-meu îmi spune că, atunci când o femeie vorbește despre vreme, încearcă să evite alte subiecte.
12. Straniul pare și mai straniu atunci când îl mărturisim.
13. Pentru ca lucrurile să vi se întâmple nu trebuie să renunțați să credeți în ele.

Am găsit acest roman și în variantă electronică aici!