Acoperim ochii, în caz că nu dorim să vedem ceva, dar nu putem închide inima pentru ca să nu simţim unele lucruri. Raţiunea şi inima sunt foarte diferite şi Slavă Domnului! Rămâne ceva firesc în omul, care se lasă tot mai robotizat în ultimul timp. Ochii văd iar inima simte, ce poate fi mai frumos sau plăcut? Dacă aş vedea sau auzi ceva, mesajul căreia nu ar ajunge la inimă, ar fi cum aş mirosi pâinea, scoasă din cuptorul, încins fără ca să o gust. E chin!

Aşa se face, cineva mai puţin, altcineva mai mult, dar omul filtrează totul prin inimă. Nu radiaţia este provocatorul durerilor de inimă, ci faptele, atitudinea celorlalţi îşi face treaba.

Este simplu să spui că cei apropiaţi au nevoie  de mai multă afecţiune, dar cel mai interesant este faptul că noi cunoaştem foarte puţin ce se ascunde dincolo de uşa inimii noastre, a fiecăruia. Cum poţi dărui căldură cuiva, în timp ce ai un suflet gol? Omul este foarte talentat în a-şi ascunde ceea ce simte, într-atât de bine încât uită şi el singur, nu şi inima!

Nu am spus-o eu, ci Antoine de Saint- Exupery: “Numai cu inima poţi vedea bine, lucrurile esenţiale rămân ascunse ochilor”. Care ar fi motivul să nu fim de acord cu această afirmaţie?

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=l2JHQdGm7VI” width=”600″]