Când ai fost ultima dată la o lansare de carte?
Deşi cenaclele literare şi prezentările de carte sunt organizate rar, ele totuşi îşi găsesc loc în Republica Moldova. De obicei, o prezentare a unei cărţi noi, scrisă de autorii naţionali, este organizată într-un cerc restrâns. Foarte des aceste evenimente sunt lăsate pe mâna soartei, nefiind valorificate de media. Uneori, privilegiaţi în acest sens sunt consideraţi scriitorii notorii, debutanţii însă nu se bucură de aprecierile sistemelor mediatice.

Astăzi, am fost prezentă la lansarea antologiei de poezii „Doi brazi”. Ochiurile digitale prezente la eveniment erau ale prietenilor poeţilor, deoarece toate Instituţiile Media şi-au trimis discipolii la Reşedinţa de Stat. Acolo urma să vină o delegaţie din Transnistria. Deci ce se „mănâncă” la noi? Corect, politica!

În timp ce zona cu pricina era păzită riguros de zeci de poliţişti, noi încercam să ne strecurăm la gazda evenimentului, Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Nu a fost să fie fără a explica „nenilor poliţişti” precum că noi mergem la bibliotecă şi nu în altă parte, la care ni s-a indicat să mergem prin spatele maşinii negre cu numerele Corpului Diplomatic. Acceptând şi deja îndreptându-mă spre bibliotecă, prin spatele maşinii, mă tot gândeam „Dar ce oare naiba va fi dacă trec prin faţa maşinii? ”. Într-un final m-am gândit că „nenea poliţist” a învăţat prea mult simbolism şi am lăsat într-o parte gândurile despre el, prietenul platonic al lui Umberto Eco.

Ajunşi la bibliotecă, am aşteptat ceva timp citind biografia scriitorului naţional Paul Goma. Am fost profund impresionată şi răvăşită sufleteşte. Am remarcat totuşi cât de greu le-a fost străbuneilor şi buneilor pe timpul culorii sângelui…

Evenimentul a întârziat cu jumătate de oră, în speranţa de a acumula cât mai mulţi spectatori. Când jumătate din scaunele expuse au fost ocupate, a şi luat curs evenimentul propriu zis.

Un grup de tineri poeţi şi-au etalat lucrările proprii pe paginile cărţii „Doi brazi”. O parte din poezii au fost recitate de către autorii acestora, iar pauzele au fost însoţite de versurile lui Marin Preda, în bătaia strunelor de chitară.
Eu nu îmi imaginez o atmosferă mai plăcută decât într-o cameră unde pereţii sunt construiţi din rafturi cu cărţi… Ce-i adevărat, lipsea ceaiul pentru a crea compoziţia integră.

Laitmotivul evenimentului a fost „poezia este o concentraţie maximă de idei şi în primul rând o metaforă”. Aici pot remarca poezia „Glossă” de Denis Chirtoacă (apropo şi un regizor în devenire, dar cu idei artistice la fel ca şi poeziile sale) sau „Pescarii” de Pelin Arditii (programator de profesie, dar cu un bun simţ al filosofiei). Pictoriţa de la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Maria Eola Cecoltan, a creionat „parcul rece sărutat de noapte” în poezia sa „Noiembrie”. Tot azi, Diana Munteanu, poeta care nu a fost la eveniment, dar creaţia căreia a fost recitată mi-a rămas ca un ecou prin fraza: „E mai uşor să înghiţi sticla spartă, decât adevărul” din poezia sa „E mai uşor…”.

În această ediţie colectivă, şi-au adunat creaţiile mai mulţi tineri poeţi post-modernişti. Ei merită din plin să fie citiţi, apreciaţi şi mediatizaţi, fiindcă există continuitate şi sens în ceea ce crează. Aristide Cupceanu spunea, în cadrul acestei lansări, că noi ne-am dezvăţat să auzim poezia sau să o simţim, menţionând „Poezia e mai întâi de toate atmosferă şi metaforă. Când o aud mă scald în ea.”

Cartea arată astfel.

Paginile conţin ilustraţiile pictorului Eduard Maindenberg, iar concepţia ediţiei se datorează celor „doi brazi”- Vitalie Sorbală şi Adrian Pâslaru.