Suntem realişti, deoarece situaţia de afară ne face mai duri şi mai rezistenţi la ură, invidie, bârfă, înşelăciune, trădare şi multe altele…  De puţine ori însă, în situaţii critice, încercăm să observăm partea plină a păharului. Ne este comod să ne lăsăm prinşi în plasa răului.

Pentru a avea o viaţă fericită, e nevoie de o minte liniştită. Armonia sufletească este izvorul nesecat de idei noi, realizări frumoase şi inspiraţie continuă…

Nu pot să rămân impasibilă la optimismul frumoasei Scarlett din romanul “Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell, care îşi propune să se gândească altă dată la unele situaţii-dileme, trăindu-şi clipele irepetabil. Optimismul protagonistei, fără nici un element excentric, ne îndeamnă să dăm culoare zilei prin momente inocente, prin secunde umplute de revelaţie şi clipe fericite.

Omul este fericit şi poate să menţină această emoţie chiar şi în cele mai grele momente. Pentru a avea sufletul înflorit nu e nevoie de ideare, ci de o atenţie majoră lucrurilor minore. Suntem datori acelor frânturi de secunde care ne compun melodia vieţii, cum ar fi: un sărut dulce, un “Te iubesc” adus din inimă, o prietenie redutabilă, o privire promiţătoare, un “Mulţumesc” neprefăcut, o fotografie  de familie, o rază de soare care ne luminează intens geamul, deci orice detaliu care nu a fost preţuit la justa sa valoare.

Starea de euforie ne poate înconjura oricând şi oriunde! Ea înseninează cerul inimii noastre, iar noi trebuie să ne străduim să evităm înnorarea acestuia.

Fericirea nu este un scop pe care îl putem cuceri. Totul se conţine în armonia şi optimismul spiritului, care produce un adevărat energizant.

Prefer să mă conduc după cuvintele lucide ale poetului român Mircea Albulescu, “Nu există un drum spre fericire. Fericirea este drumul!”.
Articol publicat şi pe  http://www.allfun.md/index.php?page=projects&id=1311085037&sid=1311173209&pid=23939