Linii: drepte, paralele, perpendiculare, curbe, zigzaguri sau cercuri…

Culori: pastelate sau dimpotrivă cât mai strigătoare.

Cărări: pietriș, nisip, asfalt, noroi sau praf.

Întotdeauna am crezut că soarta joacă așa cum îi place ei și nu e gâtuită de nicio limită. De vrea, ea poate să îți sucească într-atât mințile și inima că te trezești cu o nouă viață în alcov sau dimpotrivă te spânzură de copacul trădării fără nicio explicație în sân.

Merg și nu mi-e de-ajuns. Alerg pentru că așa e mai ușor să mă împiedic, pentru că e mai dureros cînd cad din fugă. Masochistă în limita aberațiilor dulci. Așa cum sunt, dar deschid bine porțile realității.

Scump mă costă greșelile mele, dar ale altora sunt mai ieftine oare? Pe lângă masochism adăugăm și egoism, pentru că tre să ne doară ceea ce ne provoacă durere! Și unde e durere- se găsește și tratament!

Cei care tratează sunt oamenii care te înconjoară, dar printre care poți găsi vampiri- emoționali. Vor obține ce își doresc, dar în plină concordanță cu ceea ce ești tu pentru moment, adică- emoții negative. El primește, iar tu te debarasezi de ele pînă în momentul când nu îl mai observi în preajma ta. Deci la masochism și egoism, soarta îți lipește și o mamă de experiență. Și nu-i rău. Așa că las-o să existe, dacă și-a făcut totuși loc…

În pofida faptului, încercăm să schimbăm, ba chiar să răsturnăm momente și istorii. Tot astfel ajungem să realizăm că soarta își urmează lista și pînă la urmă noi suntem cei manipulați de EA!

EA pare a fi deosebit de organizată, dar uneori procedează atît de haotic…