Ziua asta (20 februarie), poartă nişte emoţii deosebite pentru mine. Cel mai frumos în asta e faptul că nu le pot explica.  Sunt sigură că aveţi şi voi nişte senzaţii, care se trag din adînca copilărie şi sunt de nedescris. Azi, buneii mei şi mama mea sunt de felicitat. E ziua în care s-a născut dătătoarea mea de viaţă…
Şi cum se face că în fiecare an, de ziua ei, mă bucur şi pentru mine… Volens- nolens, dar anume în această zi realizez că a rămas exact o lună pînă la ziua mea de naştere.
Aşa se face, că noi (eu, mama şi tata) sărbătorim zilele de naştere în aceeaşi zi, în luni diferite. Doar atunci cînd februarie o ia razna, ca în acest an, şi rezistă pînă la data de 29, lucrurile se schimbă.

E ziua mamei mele… şi eu nu sunt acasă… Mămicuţa mea îţi promit că azi îmi vei simţi prezenţa, cu toate că eu sunt departe. Surprizeee! La mulţi ani!