Am citit azi jumătate de volum din cartea închiriată de la bibliotecă “Drumul vîrstei noastre”.  Cu toate că e editată în 1969  şi este o comunicare a membrilor unui partid, eu citesc ceea ce consider că e util, deoarece este o carte cu caracter educativ. Desigur vă aduc cîte ceva selectat de acolo.
” Drumul vîrstei noastre… este un drum, un drum alb… şerpuitor, alunecos şi continuu… Traversează dumbrava minunată a copilăriei… străbate prin holdele de aur ale adolescenţei şi pătrunde în luminişul meditativ al pădurilor de argint…”

” Cartea este o cheiţă ce deschide poarta spre minunata lume lăuntrică a tinereţii”

” Există în om, şi pare că a existat din totdeauna, tendinţa firească de a-şi manifesta personalitatea, de a se autorealiza social în comparaţie şi întrecere cu alţii pe liniile pozitive ale vieţii.
Michelangelo Buonaroti a fost întotdeauna în întrecere cu Leonardo Da Vinci şi cu sine, a fost învins şi a ieşit învingător, iar omenirea a beneficiat de pe urma acestei inegalabile întreceri. Calitatea înaltă a unei societăţi a fost şi este strîns legată de posibilităţile ce le dă fiecărui om de a se realiza cît mai deplin, pe măsura aptitudinilor şi aspiraţiilot sale.  ”

“Tinerii sunt după o plastică expresie literară ca valurile unei mări, mereu frămintaşi de întrebări şi nelinişti, mereu în permanentă căutare.”

“Ştefan Pascu spunea: Să lăsăm tineretului bucuria de a şti că singur a mutat munţii din loc”

“Totuşi nu putem cere tinereţii frunţi şi sprîncene încruntate. Şi credem că nu cere nimeni aceasta. Dar i se poate solicita o seriozitate a spiritului alimentată de efortul de autodepăşire, de avîntul spre cunoaştere, spre cultură. Setea de afirmare a fost şi este proprie tineretului. Totuşi se apreciază personalitatea, nu după vîrsta biologică, ci după vîrsta spirituală, psohologică.”

” F. Gibbon spunea: orice om primeşte 2 feluri de educaţii: una i se dă de la alţii, iar cealaltă mult mai importantă, şi-o dă el singur.”