Stau acum cu bunica și ascult o înregistrare a unei piese din fonoteca de aur a TeleRadio Moldova cu vocea ei! Cântă o piesă populară, iar instrumentele de pe fundal mai scapă câte o gafă. Este o înregistrare de 40 ani vechime! Bunica mea avea 24 de ani când interpreta piesa, iar tatăl meu avea doar 5 ani. Doamne ce voce tânără. Emoțiile mele sunt deosebite!

Îmi țin lacrimile printre pleoape și îmi descurc nodul din gât, să nu plâng în fața ei. Să nu recunosc cât de mult a îmbătrânit. Să nu își dea seama cât de mult i s-a schimbat vocea, cea fragedă din tinerețe și cea istovită de o soartă nu prea deosebită, cea chinuită de 13 ani printre străini.

Ea (cea de acum) cântă în paralel cu Ea (cea de atunci). Se simte o diferență vizibilă. Zâmbesc. O sărut. Și nu mai vreau să plece…

Trist!