Fată cu ochii de un albastru imaculat, fotografă, jurnalistă, manager, blogger, model toate se întruchipează într-o singură persoană. Cristina ne-a destăinuit despre începuturile fotografice, despre naveta Florești-Chișinău, iubire, cărți și teatru.

O lume într-un om şi nu un om într-o lume e deviza blogului, dar și a vieții mele.

“Citește o carte!” este îndemnul pentru toți cei care plâng că nu au ce face.

Motivează-ți partenera să te poată vedea soț sau un viitor tată al copiilor ei.

Motivează-ți iubita/iubitul să te stimeze pe lângă faptul că te iubește, dar dacă îi provoci râs împreună cu milă, atunci ai scăpat relația din vizor!

Acționează înainte ca ea/el să îți ceară ceva.

Un bărbat, care nu poate decât să scâncească, are u serious? Bărbat???

Am fost activă la Florești (orașul unde mi-am petrecut copilăria), iar când am început să fotografiez eram invitată să muncesc și la Chisinau.

Primul meu pseudonim suna astfel “photographer cristinica”. Era unul foarte naiv, mai cu seamă că pe atunci și încă acum se practica utilizarea acest tupeist “photographer”.

Acum semnez simplu atașând adresa site-ului meu. Nu o fac des pentru că, de regulă, site-urile la care lucrez își plasează logo-urile pe fotografii și nu mi-aș dori ca fotografia să fie încărcate de ele.

O simplă menționare a numelui în text îmi este de ajuns.

Orașul din care vin nu mai este același. Am copilărit împreună cu cele mai frumoase generații. Acum fiecare își vede de treabă fie la Chișinău, București sau New York.

Dacă vrei să plâng invită-mă la un concert de dansuri populare. E prea sensibilă tema aceasta, pentru că am în spate 7 ani de dansuri. Profesorul meu a fost absolvent al ansamblului “Joc”. Din cauză că a avut nevoie să plece peste hotare, activitatea mea de dansatoare s-a încheiat, deși am încercat să frecventez și în altă parte, și chiar să fac 2 ani de hip-hop.

Nu m-am regăsit, iar asta a însemnat cu nu se merita.

Chișinăul mă cucerește, în fiecare toamnă, cu arhitectura veche. Așa se face că toamnele chișinăuiene mă fac să descopăr tot mai multe case vechi, pe care le poți admira ore în șir.

Mai întâi a apărut jurnalismul, apoi fotografia și celelalte, motiv lesne de înțeles de ce am ajuns să studiez mai profund acest domeniu.

Tot ce fierbea în jur era jurnalism. Eram clasa a 9-a când, fiind președintele consiliului de tineri, am câștigat un proiect de radio, când cream scenarii pentru liceu și moderam evenimente la nivel de oraș sau raion. Eram a 10-a când scriam știri pentru un portal pe internet. Eram a 11-a când făceam naveta Florești-Chișinău pentru că eram invitată să fac fotografie, iar în a 12-a eram intervievată de televiziuni.

Ador cafeaua, deși cândva nu-i puteam suporta mirosul.

Nu știu cât de corect e să nu ai măcar un idol în viață. Eu nu îl am și mă simt foarte ok. A nu se încurca cu cei pe care îi admir, pentru că ei sunt mulți.

În geanta mea, întotdeauna vei găsi o carte și agenda mea cu tot cu pix.

Iubesc! Aceasta nu se poate explica cum apare sau nu se poate măsura cât avanseză.

Am știut că există, demult, dar abia acum un an l-am întâlnit și am început să îl iubesc.

Bărbatul meu e un amalgam de calități pozitive, pe care eu le descopăr în continuare.

Sunt una la părinți, dar am frați, pentru că am doi prieteni la care țin foarte mult. Prietenie între femeie și bărbat există!

Dacă mă întrebi ce mănânc azi, menționez neapărat și o sălățică, pentru că ador să pregătesc și să mănânc salate de tot felul.

Nu m-aș culca niciodată sub bisturiul unui estetician, pentru că frumusețea e ceea ce ne-a dat Dumnezeu plus secretele noastre mici de întreținere.

Probabil cea mai grea rugăminte este cea de a recomanda o carte. Citesc mult și îmi este ușor să mă regăsesc în cărțile lui Dostoevski, Eliade, Becket, Tracy, Rebreanu, Sinelinikov, Cioran, Paler, Beigbeder, Nietzche, Eco sau oricare alt autor…

“Improvizările lui Godot” recent jucată la Teatrul Eugen Ionesco m-a frapat. Au fost practic 3 ore, în care nu încetam să gândesc fiecare lucru în parte. Desigur au fost și din cei care nu au înțeles piesa, pentru că acțiunile se repetă, dar aici e și marele secret.

Ziua mea e plină de lucru cu publicul, deci plictisul nu se ține de mine.

Dimineața mea începe cu verificare poștei electronice, servesc un ceai și mă apuc de funcția mea managerială pentru brand-u autohton “Bombonici” și formația “Akord”. Ziua continuă cu întâlniri, universitate, ședințe foto, sport și lectură între pauze.

Serile mele sunt alături de bărbatul meu, în compania unor piese “bune” sau a unui film, cel mai des- editând fotografii sau texte 

Mă întrebi “ce este prietenia ?” și încerc să sper că totuși prietenia este!

Mulți încearcă că caute arta în domeniul în care activează. E o artă să trăiești, iar profesia e un talent, cultivat pe măsura zilelor și nopților nedormite.

Am fost criticată de cine trebuie, ca să obțin ceea ce trebuie la moment. Acest principiu e cel mai corect. Comentariile răutăcioase nu au niciun efect. Sunt călită la capitolul invidii.

Interviu pentru oblivion.md