În luna martie am servit lectură utilă şi tocmai la finele acesteia am apelat şi la o carte de suflet. E una de mai toată frumuseţea, cu adieri de-a binelea erotice, dar după Murakami e destul de ok să îl citesc şi pe Cărtărescu.

Da! pînă în acest moment, cartea “De ce iubim femeile” de autorul menţionat nu a trecut prin mîinile mele. Culmea e că o recomandam insistent, deoarece o ştiam ca una “delicioasă” din recenziile de pe net. Ultima zi de august din 2011 a găzduit la Biblioteca Naţională ediţia a 20-a a Festivalului de Carte, acolo am motivat-o pe Ana Lisnic să procure cartea lui Cărtărescu, ca acum să fie citită şi de mine.

Vă întrebaţi de ce nu mi-am achiziţionat-o eu? Pe atunci eram fascinată de romanele lui Coelho, dădusem interviu şi pe tema asta, cameramanul mi-a surprins mutricioara, atunci cînd am găsit un stand plin cu cărţile renumitului scriitor şi poet. Ei bine, de atunci, mi s-au schimbat preferinţele în ale cititului…

Mi-a plăcut să-l citesc pe Cărtărescu. Mi-a răspuns la unele întrebări care dormeau undeva în subconştient şi în acelaşi timp mi-a generat alte întrebări. Într-un fel sau altul mi-a descălţat ochii şi mi-a spus ceea ce simţeam, dar poate nu înţelegeam:
“Noi nu suntem interfaţa socială pe care o numim “persoana noastră”: cineva dindărătul ei, o fiinţă incomparabil mai vastă, ne controlează, modelează, cenzurează de multe ori gândurile şi acţiunile./Aşadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n diapozitive subţiri. În momente diferite, după ele, am personalităţi diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit/ Şi totuşi, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viaţă, visele şi reveriile, depresia, situaţiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea – toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieţii tale “reale” îţi arată că, trăind fără reflecţie despre tine însuţi, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzaţii, satisfacţii, imagini, bârfe, obiecte, minciună şi strălucire, tot mai departe de nucleul viu al fiinţei tale. Eşti un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuşi. Şi vei rămâne mereu aşa dacă viaţa nu se hotărăşte o dată să te dea cu capul de pragul de sus.”

Am întîlnit cititori, care s-au dezamăgit în urma lecturii acestei cărţi. Mă consideram şi eu una de-a lor, pe la mijlocul cărţii, dar acum, cînd am citit-o pe toată, mi-am schimbat părerea! Am înţeles că o carte într-adevăr bună, îţi lasă măcar un fragment- lecţie pentru viaţă! Frazele de mai sus sunt doar un sertar din întregul dulap!

Răsfoiţi cartea şi răscoliţi ceea ce vă caracterizează. Important e ca să vă găsiţi locul de cm pătraţi între rîndurile înşiruite, deloc modest, pe hîrtie!

O puteţi citi şi online aici:
http://cartielectronice.blogspot.com/2009/10/citeste-online-de-ce-iubim-femeile-de.html 

Lectură utilă!