Exteriorizezi vreodată amintirile, plăcerile, durerile,  regretele sau momentele de inspiraţie? Am întîlnit persoane, care memorizează poezii doar atunci cînd îşi crează o imagine asociativă. Astfel, poezia poate lua chip de vioară, de femeie sau de o tulpină de floare…

Zic eu că asocierile aliatorii sau binecalculate sunt forţa motrice a unui rezultat reuşit. Cu alte cuvinte, ele organizează şi aşează totul pe rafturile scontate…

Fiindcă mă vizitează rar, dar în cantităţi mari, am încercat să-mi răspund la întrebarea: ” Cum arată  inspiraţia?  “
 Este cert că un element vaporos şi uşor e inspiraţia! Dispare la o simplă răsuflare rece, dar mi-am răspuns banal: “Pentru mine, Muza, este o femeie!” Cu asta am spus totul şi aproape nimic.

Asta pentru că doar femeia ştie că nu ştie! Doar femeia face ce vrea, dar ce nu este permis! Doar ea este fiinţa care regretă mai mult decît iubeşte, dar culmea- încă mai iubeşte! Aici asocierile ar curge rîu, deoarece sunt interminabile…

Uneori “inspiraţia” te ademeneşte, aşa cum ar face doar o femeie… Se joacă  pînă mai că îi auzi şi “hihi-curile” perfide. Încerci să o ajungi, să o apuci de rochie, să nu o mai pierzi, dar…

Te enervează, te simţi de parcă stai cu aripile tăiate, sleit de gânduri şi speranţe… Totuşi, atunci când o prinzi, încerci să o storci de puteri şi să îi ceri stabilitate. O asociere, nici că se poate mai asemănătoare cu realitatea, atunci când femeia nu se lasă curtată de bărbat, dar finalmente devine prada LUI.

Ai grijă cum o inviţi la dans şi ATENŢIE: provoacă dependenţă, iar uneori devine toxică 🙂 

Articol publicat pe allfun.md