Cuvîntul “Comunicare ” şi însăşi procesul implică o mie şi una de explicaţii. Nu o spun eu, ci o fac oamenii de ştiinţă chiar. De facto este evident că suntem înconjuraţi de o permanentă comunicare.
Presupun că ştiai despre constatările psihologului Albert Mehrabian din anul 1967. În urma unui studiu despre comunicarea nonverbală acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala în timp ce 38% este transmis pe cale vocala şi 55% prin limbajul corpului.

Comunicarea poate fi: directă şi indirectă, verbală, nonverbală şi paraverbală, interpersonală, de grup şi de masă, monologată, dialogată şi colocvială, pasivă, agresivă şi….. asertivă.

Aş vrea să vă explic ce este o comunicare asertivă. O voi face aşa cum am şi asimilat informaţia în urma unui training, organizat în cadrul ULIM, de către Dn-a Corina Lazăr (prodecan facultatea psihologie ULIM).

A comunica nu presupunea doar a vorbi sau doar a gesticula. “A asculta” la fel e un proces de comunicare.

Un ascultător activ este  acel care:

• Ascultă mai mult timp decît vorbeşte.
• Nu termină el propoziţia celuilalt.
• Este conştient de propriile aptitudini.
• Nu încearcă să domine discuţia.
• Îşi structurează răspunsul după, nu în timp ce celălalt vorbeşte.
• Adresează întrebări deschise.

Blocaje, care afectează calitatea ascultării active:

• Ascultarea pasivă.
• Ascultarea evaluativă.
• Ascultarea neatentă.
• Filtrarea ascultării în funcţie de propria viziune de lume.
• – Cum să răspund? (preocuparea ascultătorului pentru răspuns).
• Ascultarea cu simpatie, care poate bloca acţiunea viitoare a emiţătorului.
• Întreruperea.
• Nerespectarea liniştei impusă de emiţător datorită sentimentului de stinghereală în timpul acesteia, ascultătorul simţînd că trebuie să intervină.

Dacă e să revenim la “Comunicarea Asertivă” atunci o putem defini ca un extins mijloc de aur dintre Pasivitate şi Agresivitate!
Dex-ul va răspunde foarte vag: “ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de aserțiune; asertoric. – Din fr. assertif. “.
Adevăratul sens este:

•  Abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi.Rezultatul unui set de atitudini şi comportamente învăţate, care au drept consecinţe pe termen lung, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea încrederii în sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viaţă sănătos, îmbunătăţirea abilităţilor de luare a unor decizii responsabile, responsabilitatea de management al conflictelor.

Ce implică?

1. Adresare încrezută în sine.
2. Managementul emoţiilor.
3. Capacitatea de autoprezentare.
4. Capacitatea de a-şi exprima emoţiile liber.
5. Capacitatea de a asculta.
6. Abilitatea de a spune “NU”.
7. Abilitatea de a folosi Eu-trimiteri.

Reguli

1. Avem dreptul să ne evaluăm, să ne judecăm şi să ne asumăm responsabilitatea pentru ele şi pentru consecinţele lor asupra noastră.

2. Avem dreptul să nu oferim motive sau scuze pentru a justifica propriul comportament.

3. Avem dreptul să judecăm dacă suntem responsabili să găsim sau nu, soluţii pentru probelemele altora.

4. Avem dreptul să ne răzgîndim într-o anumită chestiune.

5. Ai dreptul să faci greşeli şi să fii responsabil pentru ele.

6. Ai dreptul să spui: Nu ştiu!

7. Ai dreptul să te comporţi independent de bunăvoinţa pe care ţi-o arată sau ţi-a arătat-o cineva, fără să-i fi solicitat tu acest lucru.

8. Ai dreptul să fii alogic în luarea anumitor decizii.

9. Ai dreptul să spui: Nu înţeleg.

10. Ai dreptul să spui: Nu-mi pasă. Mi-e indiferent. Nu mă priveşte.

11. Avem dreptul să comunicăm direct şi onest.

12. Avem dreptul de a face orice fără a viola drepturile celorlalţi.

13. Ai dreptul de a fi sau nu asertiv. Ai dreptul de a alege!

14. Dreptul la schimbare.

15. Dreptul de control asupra propriului corp, timp şi posesiuni.

16. Dreptul de a gîndi bine despre noi înşine.

17. Dreptul de solicitare.

Rămîne să asimilezi şi tu, mica lecţie (destul de veridică în practică) predată de Dn-a Lazăr. A fost un moment distractiv şi interesant.

… şi dacă tot la această temă suntem, tăcerea poate fi şi ea un intermediar al comunicării, dar această ipoteză poate fi comparată cu teoria lui Einstein asupra neexistenţei întunericului. Deci, poate tăcerea, la fel nu există ca întunericul în sine?

La  o conferinţă cu poeţii români şi basarabeni (ULIM. Conferinţa “Primăvara Europeană a Poeziei”) Dn-ul Teo a declarat: “Între tăcerea de aur şi cea de rahat aleg- strigătul !!! ”

Aveţi grijă ce alegeţi în comunicare: Pasivitate, Agresivitate sau încercaţi să gîdiliţi mijlocul de aur- adică să practicaţi comunicarea Asertivă!