Era o zi de vară. Aveam vreo 8 ani. Proaspăt tunsă, mă întorceam de la salonul de frumusețe frizerie cu lacrimi în ochi. Evident, podoaba mea capilară îmi era atunci chinul meu capilar. Am ajuns acasă. În acea oră lipsă de acasă, ai mei adunau valizele. “Mergem la mare” mi-a spus tata, iar eu uitasem de ce plângeam…

Vrem tot mai multă spontanietate în rutina pe care o avem și liniște uneori, care tot spontană ne dorim să fie.

Cât poate face  o zi din cele 7? Undeva poți pierde, însă în cealaltă parte neapărat câștigi.

Inopinat, mi s-au amânat cele scrise în agendă. Dintr-o zi de weekend (și cu mult soare) plină de “must do-uri” s-a transformat în “free day”. Și câtă fericire îți aduce un “Alo, Cristina eu zic să amânăm întâlnirea noastră, pentru că: ….1001 motive…”

Și atunci când lucrezi mult, înveți mai puțin și te odihnești mai deloc, nu știi ce să faci cu acel timp liber. Parazitul general e mall-ul. Împreună cu iubitul meu am mers la mall. Îmi explic: e din inerție. Propun să ne relaxăm la un film bun. Culmea: le-am vizionat practic pe toate cele bune. Ridic privirea. Să le dea Domnul sănătate, celor care au creat podul Mall-ului din sticlă. Am văzut că e soare și mi-am dorit să respir aer. Niște sandwich-uri pentru drum ne-au determinat să alegem un parc din Chișinău. Ieșiți în stradă ne tot gândeam: unde? Maaaaaamă, noi pe bune, am obținut niște ore libere și nu ne puteam decide unde să ne odinim suflețelul și corpul.

Într-o secundă, mi-am amintit de bicicletele de la Grădina Botanică. Ajunși acolo și urcând pe bicicletele cu un coș în față și o sonerie incomodă, am uitat de orice. Doi copii, au cutreierat parcul tomnatic, cu bicicleta. Am admirat atâta frumusețe, de care nici nu știam că există. Am deconspirat ideea “mersul pe bicicletă nu se uită” și am trăit momente unice.

Aveți grijă de timpul vostru liber. Petreceți-l cu spontanietate, utilitate și exclusivitate.