Ca LA Moldova!
Dragii mei, cu toții încercăm să ne exprimăm cît mai corect, unii afirmă cert că o fac. Fie, dar toată frumusețea vorbirii se stinge atunci cînd aud “Mariana s-a întors cu o experienţă deosebită de LA Italia” sau “Vom merge să călătorim LA Spania”... Am întîlnit persoane, care îşi perfectau documente pentro o eventuală plecare în România, pentru studii. Totuşi, aceasta, nu i-a încurcat să îmi zică că pleacă LA România.
Uuuuuhhh…dar tare mai supără auzul chestia asta 🙁 Nu?
Dragii mei, dacă pretindeţi să vă dezvoltaţi bagajul de cuvinte sau să progresaţi cumva în arta vorbirii nu e neapărat să vorbiţi cu neologisme sau cu ce-ce-ce! Sfatul meu e să începeţi de la greşelile banale.
Reţineţi!
LA spunem atunci cînd e vorba de un oraş/localitate, iar ÎN atunci cînd vorbim despre o ţară.
Exemple corecte: Am să merg în oraşul natal, la Floreşti!
Vacanţa de vară o vom petrece în Portugalia!
Hai să nu mai greşim!
Recent s-a lansat un film documentar “Ca LA Moldova”. Autorii au accentuat aceeaşi greşeală utilizată şi reutilizată de mii de ori pe zi. Ruşine să ne fie!
Perfect de acord! In mare parte… Dar… exemplul tau ce tine de continuarea studiilor in Romania il vad cu dublu sens. Cand e vorba de statul in sine, e firesc ca folosim “in”: in Romania, in Rusia, in Franta (pentru verificare : n-o sa zici – Plec LA Franta sau LA China, ci Plec IN Franta sau IN China). Dar ma intorc la exemplul sus-amintit. Acum, in zilele noastre de absoluta lenevie, zile in care gasim fireasca obisnuinta de a utiliza cat mai multe abrevieri (de orice fel si sub orice forma), nu mai avem rabdarea sa formulam intregul enunt, care ar fi : Plec LA STUDII IN Romania! Si, desigur, il rezumam, in mod nevinovat si inconstient, la : Plec LA Romania! Nu zic ca am certitudinea ca punctul meu de vedere e ancorat in adevar, dar vreau sa apar acest fel de exprimare a multora din noi, ca fiind unul strans legat de specificul si scopul “calatoriei” moldoveanului in oricare alta tara.
P.S. Sa nu-mi fie luat in nume de rau, dar am observat si la tine comiterea acestei greseli 🙂 Deh, ma rog, uneori ma prind si pe mine cu musca pe caciula, recunosc. Dar o repet : in cazul acesta nu vad o abatere fara drept de existenta de la normele literare. Si e doar un caz specific vorbirii orale, nu si celei scrise.
In general, esti bravo, Cristina… Vad ca te tii de treaba si articolele tale sunt din ce in ce mai bune. S-o tii tot asa! Pana la urma, efortul continuu si dorinta cu adevarat arzatoare e ceea de ce are nevoie un veritabil “razboinic al luminii” ( termen pe care is convinsa ca deja il cunosti, odata ce citesti romanele lui Coelho) 🙂 Putere inimii! Nu te lasa batuta!
Merci mult… dar Lenuţa- Doamne fereşte- nu comit astfel de greşeli nicicînd…asta o poate confirma întreaga familie şi prietenii… Mă lupt cu ei pentru a-şi corecta greşeala….
De “LA România” – oricum nu ar fi – e greşit… plus la toate LA-ul ăsta e italienizat. În Italia se spune “LA” pentru ţări.
Da,sint total de acord cu tine.La mine era aceeasi problema ca “LA” supara auzul,pina cind n-am apelat la profesoarele noastre de romana si m-au clarificat,iar acum incerc sa-i corectez pe toti cei ce gresesc.
Corina continuă să promovezi formula corectă….
🙂 Heh, Cristina, “nicicand” nu accept, pentru ca am auzit-o chiar eu… Fara nici un fel de suparare… E greseala mecanica si nu poti niciodata sa ai siguranta absoluta ca nu comiti greseli – e in firea omului sa le comita. Cu “De “LA România” – oricum nu ar fi – e greşit…” – sunt de acord cu tine. Am spus-o si mai sus. Incercam doar sa apar inca un un punct de vedere, care nu e doar al meu, ci si al unor initiati in ale gramaticii. Nu zic ca e corect si nu o zic nici ei, dar avand in vedere faptul ca abrevierile le acceptam, putem accepta si cazul acesta (la studii ma refer)… si, ca sa mai specific o data – doar in vorbirea orala, populara sau sa-i zica lumea cum o vrea… Vreau sa ma intelegi corect! Pentru promovarea unui limbaj corect si perfect sanatos sunt si eu, dar nu mi-e frica sa recunosc ca, aflandu-ma intre “ai nostri”, fac si abateri de la norma… uneori! Dar asta nu insemana ca sunt o analfabetista, asa cum nu insemna ca sunt si ceilalti…
Heheeee… Elena, sunt de acord cu tine total.. totuși este un “dar…”
1. Pot pune mîna în foc că greşeala aceasta nu am comis-o nicicînd. Repet, poate confirma acest fapt toţi prietenii mei, deoarece la modul serios mă lupt această expresie greşită!
2. Încerc şi eu să scriu şi să vorbesc corect, nu ca un viitor jurnalist, ci ca un om simplu, ca un cetăţean… Dacă cineva vorbeşte oral într-un mod, păi asta îi va influenţa şi forma scrisă, la sigur…
3. Dacă e un apropiat- nu mă jenez să îl corectez, am în vedere doar la această expresie. Nu consider lumea analfabetă şi nu am venit aici să dau lecţii, dar am venit cu un sfat şi mai mult- o rugăminte către cei ce comit o greşeală, care supără auzul de-a binelea.
4. De cazul cu studiile- da, sunt de acord!
Mhmm, provocare…
Imi plac oamenii care nu se dau batuti si isi apara punctul de vedere… indiferent (in unele cazuri) de gradul de adevar al celor sustinute de respectivul/respectiva… Important e, aici, sa gaseasca argumente… si cat mai multe. Vad in asta provocare… si o lectie buna de viata…
🙂
Daca tot vrei sa-i inveti pe altii sa vorbeasca corect , trebuie sa incepi de la tine . Aceiași greșeală sau aceeași greșeală ?
p.s. : expresia ”LA ROMÂNIA” – mă enervează și pe mine .