Un ţipăt care îmi dobora sufletul m-a făcut să ies la balcon să înţeleg ce se întîmplă. Am sesizat o chemare, un strigăt de ajutor. 3 ochişori ale unor motănei chinuiţi de foame şi sleiţi de puteri, sclipeau de sub o maşină parcată în curte. Fricoşi şi speriaţi de zgomotul de afară, au zbughit-o sub scara din blocul unde locuiesc. Acolo le-am adus ceva de mîncare. Nu vă pot reda cîtă emoţie de fericire şi frică puteam desluşi pe feţele micuţilor abandonaţi 🙁

Mi-e atît de milă de ei, sunt atît de neajutoraţi…
Dacă puteau fi lăsaţi de cineva sau abandonaţi chiar de mama lor, nu ştiu, dar un lucru este cert, mă voi strădui să le port de grijă acestor micuţi şi în final să le găsesc cîte un stăpîn cu inimă caldă!

Pisoii din poze nu sunt cei descrişi mai sus! În următoarea postare voi plasa fotografia cu cei trei din povestire… Erau prea speriati ca sa le pot face fotografii si nu am dorit sa ii infricosez mai mult.