Acasă!
… şi a fost nevoie de o chemare urgentă pentru a-mi perfecta nişte acte….
Părinţii mă tot chemau acasă, dar insuficienţa asta de timp…  Brian Tracy scria în “Secretul în viaţă ” despre omul de tip A. E omul care mereu nu are timp. Eu mă regăsesc în acest tip de oameni, deşi se zice că aceştia sunt mereu stresaţi… La capitolul stres- tac 🙂
Finalmente, ajunsă acasă, după 2 ore de pălăvrăgeală cu părinţii. De fapt, pălăvrăgeala a stat de partea mea! Studentă, activă—> am ce povesti despre ce s-a întîmplat cu mine în ultima jumate de an… aşa vreo 10 % din ce pot povesti părinţilor 🙂

În Chişinău era glod şi multă apă, însă cu cît înaintam spre oraşul din care mi se trag rădăcinile…. pictura îşi schimba pînza… Ce mai, Nord de Moldovă… totul era îngheţat, iar zăpezile de pe cîmpii- neatinse !

Drumul ne-a fost călăuzit de o lună roşie şi plină.
– mmmmm… o să fie geruţ … spuse tata.
– da las’ să fie, aşa ca în copilărie….. mi-am spus eu în gînd.

Din pragul casei, cel mai şiret membru al familie şi-a făcut o mîndră apariţie. Cu nişte ochi somnoroşi a spus un “meeeeeau”  sincer.

A urmat o seară de amintiri… Totuşi, fotografiile (chiar şi de 5 ani vechime) sunt o adevărată comoară! Din tot tărăboiul pe care îl am în compiuterul ăsta, am găsit nişte imprimări exclusive :))

Ce bine e acasă… Mama face ceai dulce cu floare de bergamot… cu halva…
Am prins copilăria de fustă… Încerc să nu-i dau drumul… măcar pînă mîine…

În sfîrşit mi-am dat întîlnire cu cititul… Mă refer la cititul de ore întregi…

Apropo: dacă tot suntem la tema părinţi- copii, vă scriu un fragment din cele proaspăt citite! Cele de sus le puteţi scăpa cu ochiul, dar ce urmează vă îndemn să frunzăriţi pînă intraţi în esenţă….

Kahlil Gibran “Despre copii “
Copiii voştri nu sunt ai voştri.
Sunt fii şi fiice ale Vieţii care tînjeşte chiar după ea însăşi.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
şi chiar de sunt cu voi, ei nu vă aparţin.
Le puteţi dărui dragostea voastră, dar nu şi gîndul vostru.
Căci ei au propriul lor gînd.
Le puteţi găzdui trupurile, dar nu şi sufletele,
Căci sufletele lor sunt găzduite în casa zilei care va să vie, pe care voi nici chiar în vis nu o puteţi cunoaşte.
Vă puteţi strădui să fiţi ca ei, dar să nu căutaţi a-i face pe ei asemeni vouă.
Căci viaţa nu merge înapoi şi nici nu se împotmoleşte în ziua ce a trecut .
Voi sunteţi arcuri, iar ei săgeţile însufleţite pe care le trimiteţi înainte.
Arcaşul ocheşte ţinta în nemărginire şi va înconvoaie cu puterea sa pentru că ale Lui săgeţi să zboare cu iuţeală în depărtări.
Cu bucurie lăsaţi mîna Arcaşului să vă-nconvoaie,
Căci aşa cum El iubeşte săgeata zburătoare, la fel iubeşte arcul care îl ascultă. ”