Toamnă. 

Un alt motiv mai bun de inspirație nu simt prin preajmă.

Dragoste.

O altă emoție nu trăiesc atât de intens.

Dorință.

Un alt chin nu poate exista.

Toleranță.

E ceva inexistent pentru mulți din noi. Din nou. În noi. Voi. Eu.

Spirit.

Dacă-i “de observație” atunci e și mai bine.

Mijloc.

Desigur “de aur”. Nouă ne place tot ce-i mai bun. Doar că aurul e demodat. Cum facem?

Ploaie.

M-am trezit din ea ca să mă scufund în soare. Invers nu poate fi. Axiomă!

Zâmbet.

L-am întâlnit pe o stradă de octombrie, prin 2012, atunci când în ochii mei erau lacrimi.

Ciupit.

Nu cel de alcool și nu cel real. Cel de facebook. El mi-a adus iubirea <3

Înghețată.

Celei comestibile i se termină sezonul, dar cea simțită abia își intră în drepturi. Brrrr….

Apă.

Cât mai caldă să fie. Și da, cu gust de floare de bergamot. Te rog 🙂

“Te rog”

Uneori are rolul de “te implor”, alteori de un nuștiu ce. “Un nuștiu cum și-un nuștiu ce”.

Eminescu.

L-am redescoperit. Era pe un raft din biblioteca mea și i-am răsfoit paginile un pic altfel.

Cafea.

Cum făr’ de ea? Uneori din obicei, alteori din dorință, câteodată doar pentru miros și gust, altădată pentru amintiri. De fapt e mereu pentru amintiri. Sau nu? Sau poate…
Decid mai târziu. Cât mai de târziu decât această oră matinală  de două și zece minute, nu știu.

“Nu știu”

Știu că am utilizat multe de “nu știu” în acest text.

Punct.

De le-ar rezolva el pe toate… Dar există “capătul”. Punct și de la capăt…

 

P.S: Muzică…

Doar de suflet.