Am devenit un lector egoist, pentru că după fiecare carte citită am început-o pe alta, iar, după cum se ştie şi se simte, valurile lecturii te iau departe. Totuşi cumva se face că nu vrei să te împarţi cu magia postlecturală… Dar, tot egoist, voi relata acum cîte puţin despre 3 cărţi :

 

 

 

 

 

 

1. “Procesul” de Franz Kafka m-a ţinut în suspans pentru o zi întreagă de vară. Romanul ăsta miroase a cafea şi ciocolată cu alune, pentru că aceste două gustoşenii m-au susţinut pe parcursul lecturii. Nu vreau să anticipez cu un rezumat, pentru că voi ştirbi din esenţă. Voi spune doar că se merită citit, însă dacă l-aş nota aş marca cu nota 8.

2. “Călăul cel bun” de Vasile Rebreanu- o carte publicată în 1965 şi procurată în 2012 cu 15 lei. E un roman psihologic, care mizează pe o temă înţeleasă treptat. Sunt gîndurile unu bătrîn jocheu, gînduri simple, dar şi profunde:

“Cei mai simpatici oameni sunt aceia pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Nu ai de-a face cu ei. Dacă îi cunoşti le găseşti defectele. Iar eu vreau să îmi păstrez o impresie bună despre oameni.”

“Eşti pasăre tînără… Să ştii însă că în largul mării ies ulii să întîmpine păsările obosite. Cadă pradă mai ales cele tinere… Zboară, zboară şi nu ştiu că au obosit şi că nu mai au puteri să se întoarcă. Vin atunci ulii mari şi le înhaţă. Trebuie de aceea să-ţi cunoşti puterile, să ţi le dozezi ca să poţi merge cît mai în larg.”

“Sunt născut să fiu picior de scaun. Şi cît mi-am dorit să fiu şi eu un scaun”

“Sunt tare naivi oamenii îndrăgostiţi. Sunt cei mai naivi oameni de pe pămînt. Nu ştiu cum se copilăresc”

Deşi volumul cărţii e mic simt că va trebui să mai revin la ea. Totuşi din prima lectura nu am desluşit totul.

3. Romanul “The ruined boys” de Roy Fuller m-a ţinut alături 3 zile. Autorul este un englez, iar stilul conservatist de scriere l-aş asocia cu profesia sa de jurist. Romanul de fapt maschează o perioadă teribilă din viaţa unor adolescenţi din perioada celui de-al doilea război mondial. Întrega acţiune are loc în limitele şcolii Seafolde House pentru băieţi. Însă sensul istoriilor relatate este mult mai vast. E interesant să urmăreşti cum se desfăşoară unele situaţii (asociative cu perioada războiului). În scurt timp în şcoală se naşte făţărnicia. Cel mai interesant e că eroul principal lipseşte. Autorul prezintă diferite persoane din perspectiva unui adolescent de 14 ani- Gerald B. În perioada cînd Gerald se află în şcoală, el se maturizează şi trece printr-un şir de dezamăgiri şi trădări.
Dacă e  să consumăm mesajul brut al acestei istorii, toate răspunsurile s-ar reduce la faptul că şcoala distruge copilul din om.

Lectură utilă!