S-au strâns, încât pot să creez, ca americanii, un brad de revelion din ele. Le-am tot purtat de pe noptieră pe raftul cărţilor citite, dar încă nerelatate pe blog, încât chiar mi-e ruşine să păşesc în noul an cu datorii. Prin lista de cărţi, citite acum câteva luni, veţi observa că dispoziţiile mele lecturale au avut un curs şerpuitor. E ca şi cum ai mânca desertul şi te-ai întoarce înapoi la ceva sărăţel. Astfel, pe la colţuri ve-ţi găsi romane, iar prin curbe eseuri filosofice…

Insomniile mi-au fost asigurate pentru că această  lucrare îşi merită titlul THE BEST READING OF 2012 pentru mine. “Calomnii mitologice” de Octavian Paler – a fost cartea care spre regret e ultima din colecţia scriitorului. Ea mi-a deschis uşa către lucrările geniale ale acestui om. Dacă ţi-a plăcut, cât de puţin, literatura sau filosofia în şcoală atunci s’il vous plaît în lumea acestei cărţi, pentru că aici se tratează şi devorează mituri ca: Don Quijote, Don Juan, Narcis…

Această carte e plină de însemnări la greu. Pentru că ochiul şi inima de cititoare nu poate să nu strecoare şi aici câteva din ele, te invit să te delectezi parţial.

•  “Moliile au fost create de Dumnezeu pentru a le ţine de urât celor singuri/ Lucrurile s-au complicat atunci când am rămas singur. Atunci moliile au devenit complice cu melancoliile mele”
• “Singurul păcat pe care nu-l admiteau olimpienii era acela de a nu vrea să greşeşti niciodată, pentru că o asemenea pretenţie, divulgă o mare trufie, de a vrea să fii mai bun decât zeii care păcătuiau cu voluptate de câte ori aveau ocazia.”
• “Memoria nu e cârja bătrâneţii, ci o povară în plus. În loc să micşoreze singurătatea, amintirile o sporesc, o fac şi mai grea. Şi, oare, nu-i adevărat că nu ne amintim tot? Ne amintim ceea ce ne place să ne amintim. Ceea ce ne înduioşează sau ne dă impresia că ne-a format caracterul şi opţiunile. Memoria a triat, a voalat ce n-a socotit interesant şi a dat lumină magică unor detalii care, în copilărie, mai ales, dar şi mai târziu au fost, de fapt, banale.”
• “Dragostea e eternă atât timp cât ea durează”
• “Adevărul nu cere decât să-l recunoşti, pe când ca să minţi ai nevoie să-ţi baţi capul, să ai imaginaţie, să nu te încurci.”
• “Pentru a înţelege un lucru trebuie să îl ignori.”
• “Uneori, domnilor, e nevoie de un motiv temeinic pentru a continua să trăieşti. Dacă nu-l găseşti, trebuie să inventezi unul.”
• “În fond cine s-a suit din modestie pe Everest? Şi oare, modestia l-a împins pe Michelangelo să vrea să sculpteze munţii? Eu aş zice că tot ce a dat demnitate sau măcar sens trecerii noastre sumare prin această lume n-are nicio legătură cu modestia. Nici Icar când s-a pornit spre soare. Nici cei care au gândit piramidele. Bătrâneţea mi-a impus însă un alt gen de modestie. O modestie care nu are nimic în comun cu virtuţile, ci cu tristeţea de a descoperi că timpul nu se mulţumeşte să treacă. El uzează. Şi el uzează nu doar oasele. Uzează şi melancoliile. Te sileşte să afli că şi iluziile îmbătrânesc. La un moment nu găseşti forţe să te minţi. Începi să vezi- uneori chiar prea bine. “
• “Hitler a zis o dată că singura afacere privată e somnul”
• “Sinuciderea lui (Narcis) nu e atât consecinţa cunoaşterii de sine, cât eşecul ei.”
• “Anticii apelau la mituri pentru a spune cu ajutorul lor cum înţeleg ei lumea. Noi avem nevoie de mituri, se pare într-un sens contrar.”
• “Regretele sunt doar pentru acei care nu pot trăi fără amintiri.”

Ce ţine de capitolul: Paradis fără şarpe (Pledoarie rostită de o femeie la procesul lui Don Juan) le-aş recomanda cititorilor să-l recitească periodic (ca şi întreaga operă, de altfel).

Atât femeile, cât şi bărbaţii au de stors multe concluzii şi răspunsuri de aici!