În cartea pe care finisez să o citesc am găsit o mulţime de lucruri utile în viaţă. În această postare aş vrea să mă opresc la o tema anume care îşi are denumirea sa în carte: “Despre voinţă şi perseverenţă”.  Voi transfera aici nişte fragmente şi voi mai adăuga nişte rupturi din gîndurile mele.
” Un proverb spune: Românul… e greu pînă se apucă… că de lăsat se lasă repede. Cred că nu este atît o caracteristică a poporului nostru, ci o tendinţă generală a omului de a fi capabil de eforturi de scurtă durată. Voinţa şi perseverenţa asigură succesul. Însuşeşte-ţi aceste calităţi excepţionale şi vei putea să-ţi realizezi visul, făurindu-ţi o viaţă onorabilă. Alungă cît mai repede ispitele lenei. T. Carlyl zicea: Viaţa de succes este o conjugare neîntreruptă a verbului (a face). Ai datoria de a-ţi pregăti viitorul- datorie faţă de tine, în primul rînd, faţă de familia ta, dar şi de marea familie a neamului tău”.
Aici vin deja eu cu concluzia… Sunt de acord cu autorul cărţii, fiindcă  scrie nişte idei total-adevărate! Trebuie să fim conştienţi cine suntem sau cine vrem să devenim. E important ca să ne formăm viitorul acum, cît suntem tineri! Trebuie să creăm o strategie, după care să ne conducem ca să obţinem un succes. De ce anume strategie? Păi astfel se cîştigau războaiele. Aceste lupte crîncene nu au fost doar vărsări de sînge, ci şi planuri bineorganizate!
Toate astea le facem atît pentru noi, cît şi pentru urmaşii noştri…dar să revenim la lectura cărţii “Culegeri de sfaturi pentru un om de lume”, unde autorul ne îndrumă să citim, deoarece “Cărţile şi experienţa altora pot să-ţi fie călăuză“, deci lectura va ajuta mult căci după cum afirmă scriitorul “Arborele nu este niciodată mai frumos decît atunci cînd a avut un arac bun“, deci începutul trebuie să fie promiţător!
“Voinţa se căleşte şi dacă eşti capabil de sacrificii. Frica de efort intelectual este o boală răspîndită şi simptomele ei sunt uşor de recunoscut: conversaţii banale, lecturi frivole, emisiuni TV lipsite de esenţă, oroare faţă de orice regulament,  dar mai ales refuzul de a citi cărţi. Tebuie să ştii că drumurile presărate cu flori nu duc spre glorie. Lacordaire spune: Cununile cu lauri n-au încins decît frunţile strivite de lovituri. Napoleon spunea ceva care îi caracteriza voinţa deosebită: Imposibilul este fantoma celor umili şi refugiul fricoşilor/Romanii spuneau: Via…aut inveniam aut faciam (Un drum… dacă nu voi găsi, îmi voi face unul) “.
Îmi place mult o frază a autorului care sună astfel “Nu spune AŞ VREA, ci spune VREAU“. Cuvintele sale mă motivează să cred şi mai mult în propriile-mi forţe.
Autorul, Valeriu Popescu, ne îndeamnă în următoarele: ” Să nu crezi în noroc. Deşteaptă-te şi crezi în forţele tale- în tine însuţi. Găseşte o cale care să depăşească obstacolele şi nu permite nimănui să te abată din drumul ce te va conduce spre realizarea visului.
Dacă ai crezut cumva că oamenii celebri au realizat opere de seamă numai în momente de inspiraţie, te-ai înşelat amarnic. Ei fac să se nască inspiraţia prin muncă asidua, reluată la aceeaşi oră, printr-un efort continuu, devenit deprindere. Francois Rene de Chateaubriand mărturisea bucuros că el lucra un anumit număr de ore pe zi, oricare ar fi fost dispoziţia sufletului său. Tufişul ideilor sale era de multe ori fără luminiş, dar cînd se aştepta cel mai puţin, avea o revelaţie ce îi  umplea sufletul de bucurie. Maurice Barres avea întotdeauna cu el un caieţel la îndemînă pentru a-şi nota, chiar şi la miezul nopţii sau în timpul unei plimbări, o ideie bună.” Deci, Valeriu Popescu ne îndeamnă să urmărim exemplu oamenilor celebri, care nu au stat locului, ci au muncit şi s-au dezvoltat continuu. Să ne conducem deci de afirmaţia lui Thomas Edison, care, fiind numit geniu, interveni brusc: “Ce gogoaşă! Secretul succesului e munca şi stăruinţa, iar geniul se compune dintr-un procent de inspiraţie şi 99 % transpiraţie”