E seară de Paşti. Cel mai bine se simte şi se vede în bucătărie. Acolo pregătirea bucatelor tradiţionale e în toi. Ouăle roşii sunt lustruite frumos. Mama are grijă să pună în coş: o jumătate din pască, carne, sare, ouă roşii şi desigur o lumânare. Aşteptăm noaptea învierii, pregătindu-ne minuţios.

Aşa s-a făcut mereu în familia mea! Seara de Paşti nu mi-am înnegrit-o niciodată cu mersul pe la aşa numitele “denii”. Din fragedă copilărie am simţit gustul acestei sărbători-sfinte sărbători!!! Nu i-am înţeles pe cei care îşi mocirlăresc plămînii, pe când ar fi firesc să îşi lumineze sufletul…

… Cum nu ar fi, mulţumesc lui Cornel Grandabur pentru că mi-a amintit de cuvintele lui  Bogdan-Andrei Gavrila : “E greu de acceptat o schimbare”. Într-adevăr e aşa!

Şi, fiindcă nu ne aşteptăm la schimbări şi în această zi, ne pregătim de coridorul de lumânări arzânde, de un luminos “Hristos a înviat” şi un aer cu iz de cauciuc ars.