“Care pe care- femei şi bărbaţi” de Aurora Liiceanu şi Alice Năstase
Lista mea de bloguri pe care le accesez cu regularitate sunt cele din blogroll-ul de aici. Mai bine de un an, blogul încîntătoarei Doina Cernavca îşi are locul binearanjat pe raftul meu al link-urilor favorite. Accesez pagina ei ca să aflu ce citeşte, deoarece îşi alege lectura cu o fineţe adevărată şi o recomandă la fel de bine. Aşa s-a făcut că zilele trecute, Doina, mi-a oferit în dar cîteva cărţi de suflet. Pentru asta, ţin să îi mulţumesc încă o dată!
Una dintre cărţile primite este “Care pe care- femei şi bărbaţi” de Aurora Liiceanu şi Alice Năstase. Pe drum spre casă, nu vedeam ce se face dincolo de centura cuplată ferm 🙂 Eram absorbită de lectura acestei cărţi. Totul a început de la coperta acesteia.
Cei doi îngeraşi şi titlul provocator “Care pe care- femei şi bărbaţi” mi-au provocat sute de întrebări, răspunsurile cărora eram sigură că le voi găsi ascunse pe paginile cărţii.
De la început, am remarcat faptul că această carte a fost concepută de 2 autori ( Aurora Liiceanu şi Alice Năstase). Mi-a adus aminte de romanul puzzle “Doamna în roşu”, lectura căreia o tergiversez un pic…
Aceste 2 românce ştiu preţul iubirii şi a feminităţii, la superlativ. Nu se dau drept nişte ghizi, ci din contra, îţi dau hrană de mestecat. Te descoase prin exemple personalizate lor, dar în care te regăseşti şi tu. Uneori dur, purtînd un mesaj de genul ” deschide ochii!!! “, autoarele au abordat temele iubirii şi a copiilor, născuţi din dragoste şi nu prea…
Deci, o lectură pur feminină, unde vei putea explora de la lumi nevinovate pînă la cele mai desfrînate…
Şi, deoarece orice lectură plăcută trebuie să fie utilă, creionaşul meu a evidenţiat unele fraze motivante pe care te invit să le adulmeci la o ceaşcă de cafe/ceai…
“Soţul meu şi cu mine nu ştim dacă să ne luăm un cîine sau să facem un copil. Nu ne putem decide, dacă vrem să ne ruinăm canapeaua sau viaţa.” (Rita Rudner)
” Viaţa- ca o pîine. Privesc în urmă şi-mi văd viaţa de pînă acum împărţită în felii care nu seamănă deloc între ele. Unele tăiate abrupt, nemilos, zgrunţuros. Altele subţiri şi perfecte, fine, aproape desăvîrşite în frumuseţea lor. Multe imperfecte şi destule amare. Etape de viaţă pe care le-am mîncat pe pîine. Suferinţele pe care le-am digerat cu greu, dar şi bucurii pe care le-am savurat cu lăcomie. ” (Alice Năstase)
” Prea tînără. Au trecut ani, s-au risipit iubiri. Uneori am vrut să alung şi amintirile frumoase, în speranţa nebună că voi putea şterge odată cu ele şi cicatricile despărţirilor niciodată înţeles, nicicînd acceptate. Dar m-am răzgîndit. Ce-aş mai fi fără ele? Un suflet dezrădăcinat.” (Alice Năstase)
” De cînd mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine.
Nu ştim că mă voi vindeca de mine cu tine.
Vorbele, gîndurile, împletirile, crezusem să-mi ajung.
Nu ştiam. Au zvîcnit umerii, au crescut braţele: fusesem ciung.” (Tudor Arghezi)
” Timpul e iute. Mai am cîte un dar
de preţ- şi caut destinatari sub stele.
S-ar putea să-i caut în zadar;
şi-am să mă-ngrop, ca faraonii, cu bogăţiile mele.” (Nina Cassian)
” O relaţie, în care ai dat totu fără dram de avariţie şi ţi s-a răspuns înzecit, un dialog nesfîrşit în care fiecare cuvînt şi-a găsit rostul lui şi fiecare tăcere a fost ferită de suspiciune, merită să locuiască în pavilionul ezoteric al marilor întîmplări ale sufletului.” (Alice Năstase)
“Nu-ţi cer nimic, vreau numai să exişti.
Fii bucuroasă-n roua care sufăr.
Tu nu pricepi că îngerii sunt trişti
Dacă ating cu-aripa lor un nufăr.” (Emil Brumaru)
“Unii au vrut şampanie şi caviar, cînd de fapt, ar fi trebuit să comande bere şi cremvurşti” (Dwight D. Eisenhower)
“Muncesc mult timp şi cheltuiesc mult în timp scurt.” (Aurora Liiceanu)
“Tolstoi spunea anticipînd- pentru că lumea lui nu arăta ca cea de astăzi- că oamenii par că vor să răspundă la o întrebare care nu le este pusă”
“Pentru ca un întreg grup de femei frumoase să fie stăpînit de o anumită stare de spirit, e de ajuns să sosească în mijlocul lor o femeie mai frumoasă, mai ales cînd acolo se află un bărbat. ” (Victor Hugo)
“Epoca noastră e o alergătură a desecretizării. Vrem să ştim tot şi vrem să ştie toţi.” (Aurora Liiceanu)
“Ce sunt- spun unii analişti- locurile de muncă dacă nu închisori psihice, în care sexualitatea este reprimată în favoarea anxietăţii, a emoţiilor negative, controlului şi depresiei?” (Aurora Liiceanu)
“Îmi place la nebunie să fiu căsătorită. E minunat să găseşti o persoană absolut specială pe care să vrei s-o enervezi toată viaţa” ( Rita Rudner )
“… dar gîndul meu nu s-a putut înţelege cu inima…” (Alice Năstase)
“Dac-am putea vedea în miezul seminţelor de timp, să ştim care va duce fruct sau nu…” (W. Shakespeare)
“Odată cu visul de dragoste veşnică, abandonăm investiţii enorme de ani, răbdare, lacrimi, grijă, duioşie, furie, copii, case.” (Alice Năstase)
“Draga mea, marile pasiuni nu există: ele nu sunt decît fantezii care nu aduc decît minciună în viaţa ta. Există cu adevărat doar micile poveşti de dragoste, care pot dura mai mult sau mai puţin.” (Anna Magnani)
“Inima omului e un mister întunecos, de nepătruns. E un ulcior cu guri veşnic deschise, deşi toate rîurile pămîntului curg în el, rămîne gol şi însetat. Speranţele cele mai mari nu-l pot umple, ar putea, oare, să-l umple cele mai mari disperări?” (Nikos Kazantsakis)
“Ne minţim unii pe alţii, în doze diferite, zilnic. Uneori ajungem să ne minţim pentru că sistematic suntem alimentaţi de minciuna altora. Nici măcar nu căutăm adevărul sau nici nu bănuim că suntem minţiţi. Ne convinge ceea ce ni se spune./ Cei mai mari mincinoşi suntem chiar noi înşine. Este, pînă la urmă, o minciună din iubire. De sine, evident. / Pe alţii ne supărăm, pe noi nu prea. Suntem mult mai puţin înclinaţi să ne îndoim de noi înşine. De multe ori regretele se nasc din felul în care ne-am minţit pe noi înşine.” (Aurora Liiceanu)
“Prejudecăţile ne trag de mîină şi uneori ne pun beţe în roate” (Aurora Liiceanu)
“Lumea e plină de promisiuni tentante, piaţa este plină de cărţi cu reţete, publitatea în domeniul relaţiilor- indiferent de relaţie, dar, mai ales, cele intime-, iar eticheta profesională de relaţionist se întinde ca uleiul. Oferta e mare, dar şi cererea e mare. Poţi să ai un guru relaţionist sau un salvator de relaţie, care îţi promite nu o relaţie perfectă-, ci una fericită.” (Aurora Liiceanu)
“Presiunile din mediu ne intră ca nisipul pe uşă, subversiv, capabil de a ne influenţa. În această situaţie nu ne rămîn decît spiritul critic şi morala personală.” (Aurora Liiceanu)
“Te seceră ca pe grîu
Te treieră pînă la goliciune
Îţi vîntură pleava
Te macină pînă la purificare.” (Despre iubire, Kahil Gibran)
“De fiecare dată cînd m-am îndrăgostit, mi-am dorit să redevin fecioară. Să reînvăţ minunea îmbrăţişării dintîi, lîngă inima celui pentru care vroiam să trăiesc şi să mor. ” (Alice Năstase)
“O condiţie esenţială a iubirii este să nu te prăbuşeşti dincolo de gardul demnităţii. Şi să nu faci compromisuri.” (Alice Năstase)
“Nu te speria de perfecţiune- n-o s-o atingi niciodată!” (Salvador Dali)
“Dacă n-o luăm razna, din cînd în cînd, o s-o luăm razna.” (M*A*S*H)
“Cred că iubirile pot fi mari sau deloc. Am convingerea că n-are rost să înalţi castele, dacă nu speri din toată inima că vei locui în ele mereu. E păcat să te risipeşti în poveştile pe care nu le crezi. Este nespus de poetic, dar nedrept să vezi în femeia iubită o logodnică de-a pururi, soţie niciodată.” (Alice Năstase)
“Pînă cînd nu am să învăţ să îmi fie bine alături de mine, pînă cînd n-am să-mi înfrîng teama de singurătate, n-am să găsesc nici fericirea în doi.” (Alice Năstase)
“În călătoria lui stelară, Micul Prinţ s-a întîlnit cu un rege care domnea singur pe o planetă. Poruncea stelelor să răsară în fiecare noapte şi să se stingă în fiecare zori de zi. Cînd Micul Prinţ l-a rugat să-i poruncească soarelui să apună pentru el- fiindcă atunci cînd cineva e foarte trist, un apus de soare îi alină durerea-, regele i-a cerut să aştepte. Bazîndu-se pe experienţa sa de guvernare, ştia că trebuia să dea ordinul un pic mai spre seară, cînd condiţiile vor fi favorabile…
Ca să poţi să fii ascultat, trebuie să ceri doar ceea ce ţi se poate da. Inclusiv în iubire.” (Alice Năstase)
“Trebuie tptuşi să rabd vreo 2-3 omizi, dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. Altminteri, cine să mai treacă pe la mine? Tu o să fii departe… Cît despre fiare, nu mă tem deloc. Am ghearele mele” (Antoine de Saint-Exupery)
“Stai liniştit şi aşteaptă pe malul apei, cadavrul duşmanului tău nu va întîrzia să apară” (proverb indian)
“Mitul Penelopei ne spune că cineva are răbdare şi aşteaptă este răsplătit şi că femeile au vocaţia aşteptării. Unele feministe susţin că feminitatea s-a format prin cusut; că femeile au cusut dintotdeauna, au stat cu ochii pe cusătură, aşteptînd, ţesînd şi cu mîna, dar şi mintea. Au ţesut pînze, au ţesut gînduri, speranţe, visuri, dorinţe.” (Aurora Liiceanu)
“Gelozia, invidia şi rivalitatea seamănă între ele, reunindu-se în categoria sentimentelor negative, autodistructive, care macină şi pe cei care le trăiesc şi pe cei din jurul lor” (Aurora Liiceanu)
“Pentru femei frumuseţea nu poate exista fără graţie. Şi nu vorbim aici de graţia fizică, ci de o disciplină a emoţiilor, a minţii. Acest atribut îl ai sau nu-l ai” (Aurora Liiceanu)
“Dincolo de modă şi prescripţiile prezentului există frumuseţi care nu dispar din istorie, acestea se numesc Frumuseţi atemporale. Şi o atare frumuseţe, deşi absentă de mulţi ani, a luat locul întîi în urma unui sondaj recent- Audrey Hepburn. Culmea, ea nu este blondă şi nici cu pistolul la tîmplă nu s-ar fi pozat pentru Playboy .” (Aurora Liiceanu)
“Dacă simţi că nu poţi trăi fără el, ascunde-te, ca şi cum ai pleca departe, ca şi cum ai muri” (Alice Năstase)
“Femeile care nu au înţeles că drumul spre inima bărbaţilor duce prin stomac, au picat testul la geografie” (Alice Năstase)
“Cea care-şi aşteaptă cavalerul în armură strălucitoare să nu uite niciodată că va trebui să cureţe după calul lui” (Zsa Zsa Gabor)
“În vremurile care trăim, prostia este sancţionată. Nu trebuie să faci prostii, adică să ai eşecuri, să nu fii performant. De aceea, revistele sunt pline de reţete. Pentru a evita eşecurile, pentru a te asigura de succes. Totuşi în orice domeniu al vieţii ne paşte prostia. ” (Aurora Liiceanu)
“Cum am putea trăi, dacă nu am avea măcar cîteva momente de disperare?” (Aurora Liiceanu)
“Tăcerea bărbatului înseamnă ruptură!” (Aurora Liiceanu)
“Fereastra lui Johari!
Imaginaţi-vă o fereastră cu 4 geamuri, deci cu 4 pătrate. Primul numit deschis, se referă la ceea ce ştim despre noi, dar ştiu şi alţii, al doilea, numit ascuns, se referă la ceea ce ştim despre noi, dar nu ştiu alţii, n sunt dezvăluibile facil, este lumea secretelor. Al treilea e numit orb, se referă la ceea ce alţii ştiu despre tine, dar tu nu ştii şi, în fine, al patrulea, numit necunoscut, se referă la zona potenţialităţii necunoscute a oricărei persoane, neexplorată şi neexprimată niciodată total. ATENŢIE! Noi deschidem şi închidem aceste geamuri” (Aurora Liiceanu)
Pingback: Prin perdea | Cristina Evtodii