Aşa cum doresc să păşesc pragul Noului An, practic, fără datorii, am citit într-o suflare, cartea “Nunta în cer” de Mircea Eliade. Da,da…e chiar cea din poza de sus. Mai mult decît atît, e recomandarea şi cartea prietenei mele Zina Esepciuc. Ea şi-a tras blog nouţ şi a imortalizat momentul întîlnirii din acea “zi a recomandării” aici: (http://zinaesepciuc.com/personale/maruntisuri-mari/).

Primul roman erotic de Eliade l-am citit cu 5 ani în urmă. Era cartea “Maitreyi”.

Şi acum îmi scapă prin minte unele momente romantice descrise în jurnalul intim al protagonistului.

Unicul dezavantaj la citirea acesteia a fost faptul că retrăiam momente din filmele indiene.

Cartea o achiziţionasem de la o librărie ce îşi vindea produsele la preţuri minime. Astfel, cu 3 lei, cartea şi-a făcut apariţia pe rafturile bibliotecii mele.

” Nunta în cer” e un alt roman erotic. Este descrisă o dragostea mult mai matură. De facto, ea conţine 2 istorioare, dar mesajul ei mizează pe faptul că nu există simple coincidenţe, bărbaţii iubesc nebuneşte, dar şi că un artist nu trebuie să-şi înece talentul în dragoste!

” Cînd eram tînăr, mi se întîmplase uneori să privesc brusc faţa unui necunoscut şi să-mi spun: Ce-ar fi fost ca omul acesta să fie tatăl meu?…” 

” Uneori, mai ales în tren, privesc cu atenţie chipul vecinei mele de compartiment şi îmi spun: dacă m-aş fi aflat într-o anumită zi, într-un anumit loc, într-un anumit oraş, femeia aceasta ar fi fost soţia mea sau poate ar fi fost, cum se spune, dragostea mea cea mare. O privesc cu spaimă; cum ar fi viaţa noastră? Nu mă gîndesc deloc la trupul ei; destul de uşor să cunoşti şi să uiţi un trup. Dar mă gîndesc mai ales la prezenţa ei, la magia ei ascunsă. O zi, o sută de zile, zece ani cu fiinţa aceasta frumoasă sau mai puţin frumoasă, blondă, înaltă, cum o fi sub acelaşi acoperămînt, alături de tine, zi de zi…”

” Ar fi înspăimîntător să crezi că din tot acest cosmos atît de armonios, desăvîrşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întîmplare, numai destinul lui nu are nici un sens…/ Te trezeşti că ai devenit ceva aproape fără să îţi aminteşti începuturile acestei transformări“

 ” Se întîmplă aşa, fără să ştii, fără să-ţi dai seama. Tot ce ni se spune: dragoste, bani, interese sunt prostii. Nici un bărbat nu s-ar sacrifica pentru un amor sau pentru avere. Orice s-ar spune despre bărbaţi, oricît de proşti ar fi în majoritatea lor, lucrurile nu pot fi explicate atît de simplu. E aici un fel de vrajă, şi asta nu vine din dragoste, din pasiune, ci dintr-o nebunie nesimţită, care cu orice chip încearcă să ne umilească… “

” Pe o femeie care-şi subliniază contururile obsecene nu o poţi privi altfel decît obscen. Obiectul ne indică, de cele mai multe ori, cum trebuie el privit şi judecat. Un bărbat care priveşte cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi învinuit de indiscreţie. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea…”

” În faţa hîrtiei albe rareori izbuteşti să rămîi în realitate, să fii sincer…”

” Nu ştiu cum s-or petrece lucrurile în alte ţări, dar la noi oamenii încă n-au învăţat cum să vorbească şi cum să se comporte cu un scriitor. Îl confundă totdeauna cu autorul cărţilor sale şi-l chinuie flatîndu-l sau amintindu-i mereu că el a scris cutare roman, a creat cutare femeie sau a formulat cutare aforism. Lucrul acesta mi se pare destul de înfiorător, ca şi cum în faţa uni chirurg, ai fi obligat să vorbeşti exclusiv de operaţii…”

” Atîtea femei care ne uimesc prin nesfîrşita lor voluptate şi care nu ne relevează totuşi nici una din aceste clipe de dulce spaimă şi pierdere de sine…”

” Comoţie prin care mi se relevase brusc un alt trup şi altă prezenţă”- explicaţia incpitului dragostei.

” Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii- sau nu-ţi mai aduci aminte- cînd au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă…”

” Sunt femei în sufletul cărora citeşti într-o singură clipă; limpezi, senine ca fundul unei ape de munte.”

” Tot ce ştia mi-a spus… Dar cît de puţine lucruri ştia despre sine, faţă de tot ce ascunsese şi păstrase trupul ei, inima ei, fiinţa ei întreagă…”

“E greu să rămîi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu îţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se singe cu atîta melancolie…”

” Prietenia dintr un bărbat şi o femeie tînără este de asemenea un mare cuvînt, cu majusculă, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare din ei o poartă unei alte persoane.”

” Posesiunea, cît ar fi ea de perfectă, nu înseamnă nimic”

” Am ştiut de atunci că nici un om n-ar putea supravieţui aşa cum este, rupt în două, singur.”

” În dragoste, nicio certitudine nu e definitivă, că lucrul acela elementar-sentimentul că eşti iubit- trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, greşeală surpă totul în nebunie şi dezgust…” 

” Majoritatea sunt geniali în copilărie, sclipiori şi plini de talent în tinereţe şi rataţi în maturitate!” 

” Întotdeauna e tîrziu pentru un bărbat care a cunoscut o dată o mare dragoste. Orice ar încerca, e prea tîrziu. Cel mai bun lucru pe care îl are de făcut e să nu se gîndească… “