O viaţă presupune o ierarhizare: trecut, prezent şi viitor. Aceste trei trepte alcătuiesc o istorie individuală! Orice om îşi construieşte propria poveste, neştiind-ui limita. Din  această cauză, nu contează anii de viaţă a acestuia, ci viaţa din anii săi.

Omul e demn să îşi trăiască propria viaţă aşa cum şi-o doreşte, dar să o facă cu demnitate şi sinceritate. Viaţa e o necontenită testare, a cărui rezultat îl poţi vizualiza după ce ţi-ai primit nota. Cel mai rău e că nu o poţi contesta sau recupera.Din acest motiv, vă chem pe toţi la o oră de gîndire, la o întîlnire cu sine. Găsiţi-vă timp pentru Dv-stră, măcar o dată pe săptămînă şi orientaţi-vă acul busolei în poziţia cît mai corectă. Evaluaţi şi respecataţi orice secundă a vieţii, ca să plîngeţi la bătrîneţe cu lacrimi de bucurie…
Sunt persoane, care, la bătrîneţe, regretă de greşelile sale comise în tinereţe. Din acest motiv trebuie să ne ridicăm pilonul vieţii pe fapte viabile şi corecte.

Aş compara viaţa cu o carte, deoarece pentru a o citi nu îi voi observa volumul, ci conţinutul ei notabil. Din păcate, puţini pot conştientiza acest fapt. Uneori, e nevoie de nişte exemple practice, pentru a înţelege esenţa acesti legi.
O lecţie, de acest gen, am însuşit-o cîteva zile în urmă, după ce am aflat detalii din viaţa frumoasei actriţe şi interprete de cîndva- Marica Balan.

Din istorisirile sale, pline de momente atît plăcute, cît şi neplăcute, am sesizat rostul omului pe pămînt. Această personalitate mi-a deschis ochii conştiinţei personale şi m-a îndrumat să cuprind noi culmi, ca să devin cineva în viaţă, astfel  ca urmaşii mei să se mîndrească cu mine.

Seara de luni am întîlnit-o cu lacrimi sincere! Am mers la lansarea filmului documentar, realizat de Mircea Surdu şi o echipă vastă de voluntari.Filmul este dedicat actriţei şi interpretei Marica Balan, care le-a descoperit Moldova- ruşilor. “Destinul oamenilor de artă nu e compus doar din aplauze, flori și autografe. Cu înaintarea în vârstă aceștia sunt uitați și își duc traiul, uneori în cele mai cumplite condiții. „Marica” este un film despre viața de dincolo de scenă și de ecran a celebrei actrițe.” scrie coolturama.md

Zbînţuita şi energica Marica, era prima, în satul său, după ghiduşii, dar şi după frumuseţe. A fost una dintre cei mai norocoşi tineri ai anilor 60 şi a fost selectată în “Театральный институт имени Бориса Щукина” din Moscova. Acolo a avut un succes deosebit, ducîndu-ne faima ţării şi învăţîndu-i pe ruşi cîntece populare moldoveneşti. Aceştia au fost fermecaţi de frumuseţea sa, de muzicalitatea cîntecelor noastre şi de vocea Maricăi. Talentul său de actriţă era unul de nemaiîntîlnit. În filmul documentar, foştii colegi ai Maricăi, cu sincere lacrimi şi urări de bine, au ţinut să o susţină în aceste momente grele prin care, cu chin, încearcă să le treacă.

E regretabil faptul că, la moment, actriţa care era considerată de talie europeană, să fie tratată într-un centru de reabilitare, azil de bătrîni din Cocieri, în condiţii mizere. Filmul a fost realizat tot acolo, împreună cu ceilalţi bătrîni, care au dat dovadă de o cumsecădenie şi inteligenţă pierdută în ochii lor înlăcrimaţi. Marica a povestit cu o enormă durere despre viaţa sa şi a ţinut să se machieze pentru interviu, aşa cum o făcea pe scenă.

Ca fiecărui om, ia fost dată doar o viaţă! O viaţă ia fost nevoie să înţeleagă că a greşit, că nu a iertat, că nu a iubit, că s-a mulţumit de ceea ce făcea, că s-a minţit, că regretă, că trebuia să fie mai dură uneori, că trebuia să nască un copil, că trebuia să fie acasă, că trebuia să fie ea însuşi, să-şi păstreze sănătatea, să-şi urmeze calea predestinată, dar nu a fost să fie…

Am plîns cu toţii, pînă şi cameramanii… e un film ce a reflectat realitatea sorţii acestei femei. La final, Marica Balan, a fost ridicată pe scenă în căruciorul său ca să primească sutele de aplauze ale arhiplinei săli unde am fost găzduiţi. Au fost prezenţi mulţi tineri la această lansare, care au făcut cunoştinţă abia acum cu activitatea ei… Timp de o oră şi ceva, artista, a fost felicitată şi mulţumită pentru tot ce a lăsat în urmă. A fost foarte emoţionant pentru protagonistă, plîngînd împreună cu sala…

[youtube_sc url=”http://www.youtube.com/watch?v=rOMAd6ie_ao&feature=player_embedded” width=”600″]

În minutul 2:32 mă văd şi eu în rîndul 2.