“Cine seamănă aşteptare culege dezamăgire.”
“Cine seamănă aşteptare culege dezamăgire.”
E o frază culeasă din “Și am spus DA” de Elizabeth Gilbert- continuarea romanului cu un tiraj foarte mare ” Mănîncă, Roagă-te, Iubeşte”. Personal, nu am lecturat aceste 2 romane, dar, recent, am fost motivată să le citesc şi curînd vreau să mi le achiziţionez. Pilonul intrigii mi-a fost titlul, dar şi o culegere de idei alese migălos din această carte.
Am decis să fac o micuţă analiză pentru mesajul frazei-titlu…
Sunt convinsă că multe persoane se străduie să nu îşi facă planuri de viitor şi să se gîndească la detalii, din motivul că deseori ceea ce ne-am prefigurat cu mintea nu se realizează cu fapta. Aceste principii apar în urma celor puţin 2 consecinţe: superstiţii sau experienţă proprie.
Există foarte mulţi superstiţioşi, dar cei mai mulţi din Europa, potrivit unui studiu, sunt concentraţi în România. Astfel, majoritatea se conduc după principiile superstiţiei şi nu îşi idează nimic, deoarece le este frică de aşa numitele semne prevestitoare.
O bună parte din populaţie au simţit această legea a aşteptării pe propria piele. Astfel de persoane îşi au subconştientul influenţat de unele persoane, principii sau stări sufleteşti…
Deci, fraza “Cine seamănă aşteptare culege dezamăgire” este una fixă sau variază în funcţie de persoană?
Consider că totuşi e una variabilă şi nu ar fi cazul să ne fixăm astfel de principii, care de fapt sunt caracteristice pesimiştilor. Pentru un optimist nu există superstiţii, iar subconştientul acestuia e în plină coordonare cu conştientul. Fiţi optimişti dragii mei. Nu vă lăsaţi dominaţi de nimic şi de nimeni!