Cîteva săptămîini în urmă, un tînăr, mi-a scris pe email că pe blogul meu e puţin din categoria personalului. Am decis să aduc mici relatări din ultimele zile. De la bun început afirm că am avut parte de o săptămînă ca celelalte, dar, în acelaşi timp, deosebită. Şi nu pentru că am fost notată cu un 9 la una dintre cele mai grele ore,şi nu pentru că am mai publicat un articol pe allfun.md,  şi nu pentru că mi-am întîlnit o mulţime de prieteni, şi nu pentru că mi-am simţit fericirea incorporată, şi nu doar pentru că duc un dor nebun de casă, şi nu doar pentru că am călătorit în locuri deosebite ale Moldovei, şi nu pentru că mi-am petrecut-o interesant, ci pentru ceea că am trăit-o! Îi mulţumesc Domnului că mă are în paza sa şi îmi poartă de grijă. Mă face să fiu fericită, să preţuiesc viaţa şi să primesc o satisfacţie deosebită de la orice. Găsiţi un moment, măcar o dată pe săptămînă, să-i mulţumiţi Domnului pentru simplul fapt că trăiţi!
Credeţi-mă că mă bucur de orice mişcare frumoasă, de orice bibliotecă şi librărie aglomerată, de orice ediţie nouă a unor cărţi, pe care le şi procur, iar mama mă mustră că îmi cheltui toţi banii. În acest sens vreau să vin cu afirmaţia lui Cojocari Vitalie oferită unui interviu site-ului pentruea.md “Concluzia care se impune, doamnelor şi domnişoarelor: alternaţi sala de sport, cluburile de noapte cu câte o carte. Ajută al naibii de tare.“. Aşa că mami: fii bucuroasă că îmi cumpăr cărţi şi nu whisky sau martini, şi nu usuc păharele prin cluburile din capitală, cu toate că şi alea se organizează mai că pe gratis, pentru “aşa numiţii” studenţi :).

O altă realizare a săptămînii a fost lecţia de laborator. Cu o parte din grupa de viitori jurnalişti am plecat la JurnalTV. Acolo am  avut parte de o excursie aprofundată, deci am avut acces în orice cabinet şi în orice platou de filmări. Pe lîngă cabinetele şi platourile, pe care deja le cunoşteam, am aflat şi ceva nou. După excursia noastră am fost condimentaţi cu “Sare şi Piper”, nu la propriu, evident! Eu am urmărit,  pentru a 2-a oară, cum se condimentează o emisiunea “Sare şi Piper”. Am admirat-o din nou pe Nata, în toată splendoarea ei şi am zîmbit împreună cu Andrei şi Sîrghi. Atmosfera era îmbibată cu un miros de peşte roşu, ce încet ne gîdila stomăcelele. Deci primele ore de experienţă le-am obţinut la postul meu preferat de televiziune.

Cu toate că săptămîina nu a luat sfîrşit, eu am avut grijă să îmi procur o carte nouţă ( pe lîngă colecţia Adevărul). Cartea achiziţionată se numeşte “Numele trandafirului” de Umberto, editura Polirom. Probabil aţi auzit deja despre acest autor, cel puţin mie îmi erau cunoscuţi atît autorul, cît şi titlul. Urmează să îl lecturez, dar aceasta e cu totul altă postare…. 🙂