-Ești rece cu mine!

-Ai lipsit. Cum să îți răspund altfel?

Îmbracă pantalonii, își pune ochelarii pe ochi și țigările în buzunarul de lângă inimă și pleacă.

Pleacă pentru că nu și-a meritat soția, care încă, de 8 ani, nu i-a adus pe lume un copil.

Ei nu îi pasă că nopțile lui sunt mult mai reci decât atitudinea sa. Nici măcar nu-i simte respirația în somn. Doar îl șantajează că îl va lăsa fără perne pentru că îi lasă pete galbene de transpirație pe ele. Și nu s-a întrebat vreodată de ce apar aceste pete… Nu îi pasă că, în ultimele luni, coșmarurile îl doboară.

Ea este absentă, el- mut.

Ei își trăiesc viața în aceeași casă, fără să-și mai vorbească. Dacă o fac, atunci copiii și puii de animale sunt subiecte tabu în bucătăria lor. Acolo își petrec cel mai mult timp liber, de 3 minute.

În bucătăria lor nu se mănâncă. Doar se bea. Se înghit cuvintele care par să strige în suflet și se amestecă emoțiile în gând. Fărâmituri, pe masa lor, nu vei găsi. Ele demult au fost scuturate.

Mucegai? Posibil! Doar a  început să miroase. Încă nu se vede…

Va urma…

P.S: Voi scrie, pe blog, câteva istorioare inventate și inspirate nu știu de unde, dar care cu siguranță sunt o reflecție inversată a momentelor prin care trec acum. Relația mea fericită o las deoparte și mă transpun în vieți mai puțin luminoase. Nu sunt masochistă. E pentru că așa simt acum, să compensez locul care a fost gol cândva. Sunt cea mai fericită, dar femeilor le place să devină triste uneori, așa- din senin. Eu numesc acest moment- inspirație. 🙂